Suprafaţa afectată de construcţia troiţei/paraclisului, conform documentaţiei depusă de către Primăria Puieşti, este de 33,98 m2 (Pl. III). În zona direct afectată de noua construcţie, cu mulţi ani în urmă, a fost turnată o placă de beton (Pl. IV), dezafectată pentru executarea cercetării.
Situaţia stratigrafică se prezintă astfel:
- 0,00 – 0,30 m pământ negru cenuşiu, arabil, frecvent umblat, lucrat mecanic; conţine fragmente ceramice de mici dimensiuni (Pl. IV);
- între 0,30 – 0,45 m pământ cafeniu - negru, compact, fără material arheologic (Fig. 2/2); depunere aluvionară;
– 0,45 - 0,70 / 0,90 m – pământ negru – cenuşiu, conţine frecvent fragmente ceramice şi este pigmentat cu bucăţi mici de lipitură arsă; în acest strat au fost săpate gropile mormintelor;
- sub 0,70 / 0,90 m pământ galben nisipos, steril arheologic (Pl. IV; fig. 2/2); gropile mormintelor pătrund în acest strat.
Pământul cafeniu – negricios, compact, fără urme de material arheologic, a fost depus în urma unei revărsări a râului Râmnic, imposibil de precizat în timp. De la partea superioară a acestui strat a fost săpată groapa mormântului M 3.
Practicarea agriculturii mecanizate pe întreaga suprafaţă a constituit un element distructiv. Deoarece unele dintre mormintele identificate se aflau la o adâncime medie de 0,30 m faţă de nivelul actual de călcare, au fost grav afectate, având partea superioară distrusă parţial sau total de către utilajele agricole. Consecinţă a acestei situaţii este şi starea foarte fragmentară a materialului arheologic ceramic şi osteologic din acest nivel.
Numai trei morminte, M 4, M 5 şi M 6, au fost cercetate in situ, M 4 fiind deranjat puternic de animale. Mormintele 1 - 3 au avut partea superioară distrusă în mare măsură sau chiar total de către utilajele agricole. Practic, numai două morminte, respectiv M 5 şi M 6, au fost doar puţin deranjate numai de animalele pământului.
Complexe arheologice
În total au fost identificate 7 morminte, siglate M 1, M 2, M 2a, M 3, M 4, M 5, M 6 şi o groapă menajeră, Gr. 1. Dintre morminte, patru au fost puternic deranjate de lucrările agricole recente.
Mormântul 1, adult, decubit dorsal, orientat V – E; descoperit în capul de vest al secţiunii S II. Din păcate, nu a putut fi înregistrată situaţia stratigrafică a scheletului şi a gropii mormântului, deoarece acesta a fost deranjat de muncitorii care lucrau la săparea şanţurilor de fundaţie, înainte de a fi noi anunţaţi. Descoperirea acestui mormânt a condus la anunţarea autorităţilor de către beneficiar, resturile osteologice au fost ridicate, iniţial, de reprezentanţii Poliţiei şi Procuraturii, la solicitarea primarului comunei, ulterior fiind preluate de lucrătorii Muzeului Judeţean Buzău.
Mormântul M 2, adult şi M 2a copil; descoperite parţial în secţiunea S I, la adâncimea de 0,35 m ; pentru cercetarea lor a fost deschisă caseta C 1 (Pl. III). Ambele morminte au fost puternic afectate de lucrările agricole. În groapa de mormânt (este posibil să fi fost două gropi, dar nu s-a putut surprinde o delimitare a acestora) (Pl. IV) (Fig. 1), au fost descoperite resturi osteologice provenind de la un adult, M 2, precum şi resturi osteologice provenind de la un copil, M 2a. Fiind puternic deranjate, orientarea scheletelor s-a stabilit pe baza dispunerii oaselor lungi ale picioarelor, adultul fiind orientat, cel mai probabil V - E, iar craniul copilului ajunsese în zona de est - sud-est a gropii (Fig. 1).
Mormântul 3, adult, identificat în secţiunea S II, puternic deranjat de lucrările agricole recente. Pentru cercetarea acestui mormânt a fost deschisă caseta C 2, cu dimensiunile de 1,20 x 1,00 m . Groapa a fost identificată la adâncimea de 0,40 m , fiind săpată de la partea superioară a nivelului de pământ cafeniu (Fig. 2). Groapa avea dimensiunile de 1,00 x 0,80 m fiind săpată aproximativ 0,45 m . Mormântul a fost puternic deranjat în întregime, din groapă fiind recoltate 3 oase provenind de la picioarele şi de la braţele defunctului. Datorită gradului mare de deteriorare nu a putut fi determinată orientarea, dar groapa era orientată V – E, aceasta fiind, probabil, şi orientarea defunctului (Fig. 2). În inventarul mormântului a fost găsită ceramică fragmentară provenind de la diferite tipuri de vase: cupă-bol, căni, străchini. Majoritatea fragmentelor sunt smălţuite şi decorate interior/exterior într-o gamă largă de culori: galben, negru, maroniu, verde, alb, brun; excepţie fac un fund de vas drept nesmălţuit şi nedecorat, lucrat la roată, din pastă fină şi un perete de vas cu decor realizat din linii de culoare albă aplicate pe pasta crudă (Fig. 3).
Mormântul 4, copil, identificat în secţiunea S III, la adâncimea de 0,50 m . Pentru cercetarea acestuia a fost deschisă caseta C 3 (Pl. III), cu dimensiunile de 1,20 x 1,00 m . Mormântul a fost deranjat din vechime de animale. Groapa de mormânt avea dimensiunile de 0,70 x 0,50 m , pe marginea de sud fiind surprinse şi resturi de lemn de la sicriu. Câteva dintre oasele coloanei vertebrale au fost surprinse în conexiune anatomică, craniul aflându-se în poziţie secundară, lateral de acestea. Scheletul era orientat nord-vest/sud-est (Fig. 4/1; fig. 5).
Mormântul 5, descoperit în S I, puternic deranjat, scheletul fiind recuperat parţial din pământul umblat de tractor. Suprapunea un alt mormânt, M 6. O parte din oasele scheletului M 5 au fost găsite peste partea superioară a defunctului din M 6, în zona picioarelor, sub forma unei grămezi, având deasupra craniul cu mandibula deplasată, cu privirea spre S-E; este, probabil, rezultatul unei reînhumări (Fig. 6/1). În inventarul mormântului au fost găsite fragmente ceramice provenind de la vase de mici dimensiuni, cu corp globular, toartă în bandă, fundul drept cu bavură, buza îngroşată şi uşor răsfrântă în exterior, lucrate exclusiv la roată, din pastă fină, cărămizie, nedecorate, cele mai multe fiind acoperite cu culoare albă pe exterior şi parţial la partea inferioară a buzei (Fig. 9). Se evidenţiază o buză decorată cu smalţ verde închis la exterior, galben pe interior şi verde deschis pe margine, o toartă cilindrică în secţiune, smălţuită cu negru şi roşu şi un fund de căniţă acoperit cu un strat de smalţ alb pe exterior şi maroniu pe interior (Fig. 9).
Mormântul 6, suprapus parţial de M 5, nu a fost deranjat, fiind singurul găsit intact. Decubit dorsal, orientat V – E, oasele bine păstrate, braţele îndoite din cot aduse perpendicular peste bazin, picioarele întinse, paralele, craniul a fost uşor deranjat de lucrătorii care săpau şanţul de fundaţie (Fig. 6/4). Defunctul a fost depus într-un coşciug din scânduri de stejar, groase de 5 – 8 cm , în zona craniului păstrate doar parţial. Coşciugul a fost mai scurt şi mai îngust decât defunctul, labele picioarelor au fost suprapuse şi oasele bazinului vizibil presate, trupul fiind „înghesuit” în cutia de lemn.
Inventar: în umplutura mormântului erau fragmente ceramice, în poziţie secundară (Fig. 7/2), între oasele antebraţelor, peste vertebrele şirei spinării, monedă de argint, dintr-un aliaj de slabă calitate (Fig. 7/1a – 1b). Este o monedă otomană, foarte oxidată, datând din ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, probabil de la Abdul Hamid I (1774 – 1789) sau de la Selim II (1789 – 1807).[2]
Groapa 1. A fost identificată pe peretele de N al secţiunii S I, în zona mormintelor M 5 şi M 6, imediat sub stratul arabil; este o groapă de mici dimensiuni, în formă de sac în secţiune (Fig. 8/1). Din umplutura gropii a fost recoltată o mare cantitate de fragmente ceramice. Se remarcă cinci funduri de vas lucrate din pastă fină, la roată, uşor tălpuite, care provin de la căni cu corp globular, de mici dimensiuni. Dintre acestea, două sunt decorate pe partea mediană a corpului cu benzi de culori amestecate: maroniu, alb, verde, negru; celelalte sunt decorate cu un strat de culoare albă la exterior, două fiind smălţuite şi pe interior cu alb sau maroniu. Patru funduri au orificii centrale. Din materialul ceramic recoltat mai amintim un fragment smălţuit cu verde şi galben şi decorat cu un registru de linii incizate, un fragment de strachină decorat cu o bandă lată de culoare neagră aplicată direct pe pastă, trei fragmente acoperite cu smalţ de culoare neagră la exterior şi maroniu pe interior, trei fragmente de perete de vas şi două fragmente dintr-un fund, decorate / pictate cu pete de culoare neagră şi verde deschis aplicate aleatoriu pe un fond de smalţ alb, şi un fragment ceramic nesmălţuit, decorat cu o linie în val de culoare albă (Fig. 8/2).
Ceramica. Este foarte fragmentară, ca urmare a lucrărilor agricole recente, dar şi ca urmare a unei practici rituale: groapa G 1, lângă mormintele 5 şi 6, conţinea un mare număr de fragmente ceramice, provenind de la multe exemplare din formele identificate, toate sparte în numeroase fragmente, ceea ce ne face să luăm în consideraţie o practică funerară prin care, după folosire, vasele erau sparte, unele fiind depuse în groapa amintită.
Principala formă ceramică este vasul-cupă lucrat la roată, cu corpul globular, buza dreaptă sau uşor îngroşată, fundul gros, de regulă perforat; cele mai multe exemplare sunt smălţuite cu verde crud, galben, brun, alb, roşu, maro cărămiziu, bleu-gri etc., cu motive nonfigurative (Fig. 3, 4/2, 7/2, 8, 9, 10).
A doua formă, ca frecvenţă, este cana scundă cu o toartă, cu corpul globular alungit spre fund,
cu buza verticală cu marginea simplă, fundul drept, adesea cu bavură, frecvent perforat; toarta în bandă lată sau cilindrică în secţiune (Fig. 7 - 10); cele mai multe exemplare sunt smălţuite cu culori vii. Sunt şi unele forme de căni cu buza trasă mai mult în afară. Din ambele forme sunt şi exemplare complet nesmălţuite, simple, altele parţial acoperite cu angobă albă subţire.O altă formă este strachina de mici dimensiuni, cu buza verticală simplă. Groapa G 1 conţinea o mare cantitate de fragmente ceramice din toate formele descrise mai înainte.
În umplutura secţiunilor şi casetelor săpate au fost descoperite fragmente de chirpic din perete de locuinţă de diferite dimensiuni. Nu putem preciza de unde provin, nu a fost descoperit nici un complex de locuire în spaţiul cercetat. Ţinând cont de cantitatea foarte mare de ceramică recoltată, de fragmentele de lipitură arsă precum şi de situaţia stratigrafică înregistrată pe profilul de nord al secţiunii S II, probabil că în acest punct a existat şi o locuire, posibil ulterioară necropolei. În actualul stadiu al cercetărilor nu ne putem însă pronunţa.
Crucea, numită Crucea Ilincăi sau Crucea făcătoare de minuni, este o cruce cu căciulă, lucrată din calcar, de 2,20 m înălţime şi 0,78 m lărgimea braţelor, fixată într-o teică de piatră groasă de 0,54 m , cu diametrul de 0,80 m . Are inscripţii pe faţă (Pl. II/1, 2) şi pe ambele părţi laterale (Pl. II/3, 6), deasupra braţului drept (Pl. II/7), pe capetele braţelor (Pl. II/4, 8), precum şi pe una din marginile inferioare ale căciulii (greu lizibilă) (Pl. II/5).
Inscripţia, parţial deteriorată de intemperiile timpului, dar, probabil, şi datorită unor lovituri mecanice, este organizată pe trei registre:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu