Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Buzău.

Cercetări de suprafaţă pe Valea Buzăului.

Cătălin DINU

Daniel COSTACHE

Gabriel STĂICUŢ

Eugen Marius CONSTANTINESCU

Sebastian MATEI

Mousaios, XVI, 2011, p. 39 - 104

      În intervalul septembrie 2007 – septembrie 2010, împreună cu Muzeul Brăilei şi Digital Domain SRL Bucureşti, Muzeul Judeţean Buzău a dezvoltat un parteneriat în cadrul proiectului de cercetare Perioade cheie ale istoriei vechi pe Valea Buzăului[1]. Prin implementarea acestui proiect s-a urmărit identificarea şi cercetarea zonelor de interes arheologic de pe valea râului Buzău (jud. Brăila şi Buzău). În cadrul activităţilor întreprinse au fost efectuate periegheze, acţiuni de survey precum şi cercetări sistematice. În urma acestor activităţi, pe actualul teritoriu al judeţului Buzău, au fost verificate informaţii mai vechi, cu privire la existenţa unor urme de locuire în varia locaţii, dar au fost identificate şi noi de puncte cu urme de locuire din preistorie şi până în Evul Mediu. Acestea constau din fragmente ceramice, resturi osteologice, bucăţi de chirpic ars cu amprente de nuiele, cărămizi, resturi de ziduri, construcţii (ruinele unui turn datat în sec. XV – XVI). Cercetările au vizat ambele maluri ale râului Buzău, fiind supuse investigaţiilor de teren comunele Berca, Cislău, Pârscov, Pietroasele, Poşta Câlnău, Săpoca, Unguriu, Vadu Paşii şi Vipereşti (Fig. 1).

      Materialul de faţă se doreşte a fi o completare la informaţiile obţinute în urma cercetărilor de teren de pe teritoriul judeţului Buzău, preocupări mai vechi ale specialiştilor din cadrul Muzeului Judeţean Buzău[2].

Comuna Berca

1. Berca, com. Berca, punct Muchia Viilor. (N 45 17.698; E 26 40.800) (Fig. 2). Pe promontoriul aflat la nord de punctul trigonometric au fost descoperite urme de locuire aparţinând epocii bronzului (cultura Monteoru) şi evului mediu târziu (sec. XVI - XVIII). Platoul are o suprafaţă de cca. 2600 m² şi află la cca. 600 m nord de Mânăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Berca. Epocii bronzului îi aparţin mai multe fragmente ceramice, lucrate din pastă semifină, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie, fără urme de decor. Secolelor IV – V a. Chr. le aparţin două fragmente ceramice, de culoare cărămizie, lucrate la roată, pastă semifină, cu pietricele în compoziţie. Trei fragmente ceramice, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cărămizie, aparţin perioadei romane (sec. III - IV). Databile în evul mediu târziu (sec. XVI - XVIII) au fost descoperite două fragmente ceramice, de culoare cărămizie - roşiatică, respectiv gălbui-cărămizie, pastă fină, cu pietricele în compoziţie, lucrate la roată. Dintre acestea unul provine de la un vas cu fund drept şi pereţii puternic evazaţi, pereţii au culoare cărămizie şi miezul cenuşiu. Alte două fragmente, de culoare brun-cenuşie, lucrate la roată, din pastă fină, unul cu decor incizat compus din patru linii paralele orizontale (Fig. 3). Alături de fragmentele ceramice au mai fost identificate şi recoltate câteva bucăţi de lipitură arsă la roşu.

2. Berca, com. Berca, punctul „Livada cu Pruni” (N45 17.535; E26 42.503) (Fig. 2). Livada de pruni, pe terenul liber de pomi. Din acest punct au fost găsite câteva fragmente ceramice cărămizii, din pastă fină, lucrate la roată, unul dintre ele fiind acoperit cu smalţ. Fragmentele ceramice pot fi încadrate la sfârşitul evului mediu şi începutul perioadei moderne. Pe lângă materialul ceramic s-au mai găsit 2 fragmente de chirpici (Fig. 4).

Comuna Cislău

3. Buda Crăciuneşti, com. Cislău, punct Complexul Domnesc – Doamna Neaga (N 45 11.860; E 26 22.184) (Fig. 5). La 750 m nord – vest de satul Buda Crăciuneşti, pe un promontoriu cu o suprafaţă de 1600 m² au fost identificate urmele unei biserici absidate, sec. XVI. Urmele zidurilor incintei bisericeşti sunt uşor vizibile. Biserica are plan treflat şi pridvor, cu o grosime a zidului de 0,70 m. Zidurile au fost construite din cărămidă şi piatră, legate cu mortar din var şi nisip. Între limitele celor două abside are 10 m, pridvorul are o lungime de 10,80 m şi o lăţime de 5,20 m iar lungimea totală a construcţiei este de 17,90 m. Pe marginea dinspre est a platoului au fost identificate câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni, lucrate la roată din pastă fină, culoare cărămizie şi fără decor. La baza platoului, pe partea dinspre est, în zona unei viroage s-au putut observa mai multe dale din piatră, făţuite pe ambele părţi. Puternic deranjate de alunecările de teren provocate de apele pluviale şi de vegetaţia de pădure, dalele constituiau cel mai probabil un zid care înconjura complex domnesc cel puţin către răsărit. Menţionăm că pe suprafaţa platoului se pot observa mai multe şanţuri trasate recent.

Comuna Pârscov

4. Bădila, com. Pârscov, punct La Heleşteu – Sud (N 45 16.055; E 26 29.936) (Fig. 6.1). La 260 m NNV de satul Bădila, la sud de heleşteu, au fost identificate urme de locuire aparţinând evului mediu târziu (sec. XVI - XVIII). De remarcat o zonă de pământ închisă la culoare, negricioasă, în care au putut fi identificate un număr foarte mare de bucăţi de lipitură arsă la roşu (Fig. 7.1). Din acest perimetru au fost recoltate mai multe fragmente ceramice aparţinând locuirii medievale târzii (Fig. 7.3). Acestea sunt prelucrate la roată, din pastă fină şi semifină şi au culoare cărămizie. Un fragment ceramic provine de la un vas cu fundul drept. Alături de acestea au mai fost descoperite 6 fragmente de oase cu puternice urme de arsură (Fig. 7.2).

5. Bădila, com. Pârscov, punct La Heleşteu – Vest (N 45 16.130; E 26 29.766) La 380 m NNV de satul Bădila, la vest de heleşteu, au fost identificate urme de locuire aparţinând mai multor epoci: epoca bronzului (cultura Monteoru), epoca migraţiilor, evul mediu târziu (sec. XVI - XVIII), epoca modernă (sec. XIX). Acestea constau în principal din fragmente ceramice şi bucăţi de lipitură arsă la roşu. Materialul de epoca bronzului aparţine culturii Monteoru. Astfel amintim un fragment provenind de la o buză a unui vas cu gât trompetiform, lucrat din pastă semifină, cu pietricele în compoziţie, culoare brun – cenuşie şi cu urme de ardere secundară. Un alt fragment de buză provine de la o ceaşcă cu corp bitronconic, lucrată din pastă semifină, culoare cenuşie şi decor compus din patru linii paralele, incizate, dispuse pe linia gâtului (stil ceramic MIc3). A mai fost identificat un fragment de perete de bol, lucrat din pastă semifină, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie, culoare cărămizie la exterior şi neagră la interior, decorat cu un brâu aplicat, cu alveolări, dispus sub buză şi cu urme de ardere secundară. Alte fragmente ceramice provin de la toarte de ceaşcă şi pântece de vase, dar fără urme de decor. Materialul ceramic descoperit datează locuirea de epoca bronzului ca aparţinând culturii Monteoru, fazele Ic3 – Ib. Au fost descoperite trei fragmente ceramice cenuşii, lucrate din pastă fină, specia „ciment” databile în sec. IV, cultura Sântana de Mureş. Aparţinând evului mediu târziu (sec. XVI - XVIII) au fost descoperite două fragmente ceramice provenind de la două funduri drepte, lucrate la roată, din pastă semifină, culoare cărămizie, ardere omogenă; unul dintre fragment provine de la o buză dreaptă, puţin răsfrântă în exterior, lucrată din pastă fină, culoare cărămizie; o toartă, lucrată din pastă fină, culoare cărămizie, arsă incomplet (Fig. 7.4 - 6); 18-20 fragmente ceramice atipice, lucrate la roată din pastă fină cu nisip în compoziţie; o toartă lată, acoperită cu smalţ gălbui, provenind probabil de la o cană, lucrată din pastă fină, opt fragmente smălţuite, a căror culoare variază între verde şi maroniu deschis, din care două prezintă model combinat: alb şi maroniu, respectiv verde şi alb.

6. Bădila, com. Pârscov, punct Livada de la grajduri. (N 45 15.896; E 26 29.922) (Fig. 6.2). Pe un platou aflat în imediata vecinătate a satului, la vest, au fost identificate două pete de pământ de culoare neagră, notate convenţional Groapa 1 şi Groapa 1A. Din aceste două zone au fost recoltate mai multe fragmente ceramice. În zona notată Groapa 1 au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului (cultura Monteoru) şi Evului Mediu. Epocii bronzului îi aparţin nouă fragmente ceramice, lucrate din pastă semifină, cu ceramică pisată şi pietricele în compoziţie (Fig. 8.1). Unul dintre ele provine de la partea superioară a unui vas tronconic, lucrat din pastă semifină, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie, decorat cu două brâuri, dintre care cel superior este alveolat Evului Mediu târziu (sec. XVI - XVIII) îi aparţine un fragment ceramic, lucrat la roată, din pastă fină, culoare cărămizie, decorat cu două linii incizate, paralele, dispuse orizontal, culoare deschisă la interior (Pl. 8.2). Din punctul notat Groapa 1A au fost recoltate 24 de fragmente ceramice, atipice, lucrate din pastă semifină, cu pietricele în compoziţie, aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru (Pl. 8.3). Ceramica monteoreană din cele două puncte se încadrează în etapele timpurii ale culturii Monteoru, respectiv fazele Ic4 – Ic3.

7. Pârscov, com. Pârscov. (N 45 17.381; E 26 32.955). În spatele cimitirului, la 120 m est – nord – est de biserica din sat au fost identificate ruinele unui turn datat sec. XV – XVI (Fig. 6.3-4). Construcţia are o suprafaţă de 285 m², este realizată din cărămidă şi piatră legate cu mortar, având pe alocuri înălţimea păstrată de peste 3 – 4 m. Din informaţiile existente se pare că a fost supusă cercetării arheologice în anii ’80 însă nu au fost publicate rezultatele acestor cercetări, punctul nefiind înscris circuitului ştiinţific.

Comuna Pietroasele

8. Dara, com. Pietroasele, în marginea de sud-vest a satului (N45 06.171; E26 35.874) (Fig. 9). Pe raza perimetrului menţionat au fost găsite numeroase fragmente ceramice încadrabile în perioada neo-eneolitică. Predomină pereţii de vase din pastă grosieră, alături de care apar şi câteva fragmente lucrate din pastă fină; trei dintre fragmente sunt acoperite cu barbotină (Fig. 10.1), unul decorat cu un brâu alveolat şi altul cu linii incizate paralele (Fig. 10.2). Alături de acestea se remarcă patru buze de vas (Fig. 10.3), două fragmente de fund (Fig. 10.4), mai multe bucăţi de perete de locuinţă şi o aşchie din silex (Fig. 10.5). Din acelaşi loc au fost recoltate câteva fragmente ceramice din pastă fină de culoare cărămizie, lucrate la roată, care pot fi atribuie epocii romane târzii (sec. III-IV) – vezi Fig. 10.6 şi şase fragmente ceramice din perioada evului mediu târziu (sec. XVI-XVIII), dintre care unul cu urme de smalţ gălbui pe suprafaţa interioară (Fig. 10.7). Un fragment de cute şi patru oase de animale mari completează materialul arheologic descoperit în această zonă.

9. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, punctul „Pe Cămălin - Via Muţilor” (N45 06.195; E26 34.827) (Fig. 9), la nord de cărarea spre Pileşti. Material ceramic compus din fragmente lucrate la roată şi la mână, din pastă fină cenuşie şi pastă grosieră. Acestea pot fi încadrate cronologic în a doua epoca fierului (sec. IV î. Hr.). În materialul găsit se evidenţiază un fragment ceramic decorat cu brâu alveolat în ghirlandă (Fig. 11.1), un fragment de fund de amforă realizat din pastă cărămizie cu nisip în compoziţie (Fig. 11.2), un fragment de buză de căniţă, lucrată la roată din pastă fină de culoare cenuşiu-închis (Fig. 11.3), o toartă în bandă, masivă, de culoare cenuşiu-deschis, fragmentară (Fig. 11.4), un fund drept, cărămiziu la exterior, negru la interior, cu cioburi pisate şi pietricele în pastă (Fig. 11.5), un fragment de umăr de văscior cu decor pictat cu vopsea roşie (Fig. 11.6). Alături de materialul arheologic din a doua epocă a fierului au mai fost găsite o lamă din silex fragmentară, bifacială, denticulată (Fig. 11.7) şi trei fragmente ceramice din pastă fină cărămizie (epocă romană ?), lucrate la roată (Fig. 11.8).

10. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, punctul „Pe Cămălin - Via Drăghici” (N45 06.183; E26 34.851) (Fig. 9). Punctul se află pe un teren viticol (cunoscut sub denumirea „Via Drăghici”), la o distanţă de aproximativ 1,2 km de centrul satului Pietroasele, pe direcţia nord. În această zonă au fost identificate urme de locuire preistorică şi au fost recoltate materiale arheologice încadrabile în epoca neolitică (Gumelniţa, Stoicani-Aldeni/Cucuteni – fază de început). Fragmentele ceramice sunt realizate din pastă semifină şi grosieră, cele din urmă fiind preponderente. Abundă pereţii de vase cu dimensiuni mari (vase de provizii), majoritatea fără decor, precum şi fragmente cu decor sau slip lustruit pe una sau ambele feţe (Fig. 12.1). Culorile variază între brun, roşu cărămiziu, alb-gălbui, alb-gri şi cenuşiu închis. Decorul este divers, unele fragmente ceramice fiind grafitate sau pictate cu benzi din pastă alb-gălbuie sau brun-roşcată, iar altele (şapte) sunt barbotinate (Fig. 12.2). Printre fragmente se numără şase funduri de vase (Fig. 12.3), dintre care unul cu profil specific din pastă de culoare cenuşie şi un bol fragmentar din pastă fină cu umăr marcat şi pereţii groşi; la acestea se adaugă şaptesprezece buze provenind de la vase de dimensiuni diferite (Fig. 12.4), dintre care una pictată cu pastă albă, toarte specifice perforate orizontal (Fig. 12.8), o toartă masivă de la un vas de mari dimensiuni şi o buză dublată de un guler oblic, exterior, a cărui destinaţie este greu de precizat în această fază (Fig. 12.5 - 6). Au fost recoltate şi câteva unelte din piatră şi silex: o dăltiţă din piatră, ciobită (Fig. 12.9) şi o unealtă din silex (gratoire ?) (Fig. 12.7). De asemenea, au fost recoltate câteva fragmente de lipitură din pereţi de locuinţă incendiată (Fig. 12.10). Abundenţa meterialului arheologic în acest perimetru indica existenţa unei aşezări eneolitice.

11. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, punctul „Via Nedelcu” (N45 06.302; E26 34.672) (Fig. 9) - la 250 m est de fosta şcoală, pe malul stîng al „gârlei lui Saiu” şi la sud de fosta curte a conacului Nedelcu. S-au recuperat puţine fragmente ceramice de dimensiuni mici încadrabile în mai multe perioade: epoca fierului (printre fragmentele din această epocă se remarcă un fragment de borcan lucrat la roată cu brâu alveolat – vezi Fig. 13.1), epocă romană târzie (fragmente ceramice din pastă fină, cărămizie, lucrate la roată, printre care şi un fund de vas fragmentar – vezi Fig. 13.2) şi ev mediu târziu (fragmente carămizii, lucrate la roată, unele acoperite cu smalţ roşcat-cărămiziu sau maroniu, datate în sec. XVII-XVIII – vezi Fig. 13.3). Alături de fragmentele ceramice au mai fost găsite bucăţi de lipitură, un fragment masiv de locuinţă incendiată şi un fragment de os calcinat (Fig. 13.4).

12. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, punctul „Pe Cămălin - Izlaz” (N45 06.136; E26 34.857) (Fig. 9). Material ceramic rar: şapte fragmente ceramice din pastă grosieră, lucrate la mână, culoare cărămiziu roşcat, două având suprafeţe acoperite cu slip de culoare alb-gălbuie (Fig. 14.1.), unul barbotinat (Fig. 14.2) aparţinând neo-eneoliticului şi două fragmente ceramice atribuibile mileniului I d. Hr. (Fig. 14.3).

13. Pietroasa Mică, com. Pietroasele, zona dintre Pileşti şi Gârla Dării (N45 06.556; E26 35.076) (Fig. 9). Materialul arheologic este compus din fragmente ceramice lucrate la roată şi la mână şi o cărămidă fragmentară (Fig. 15.1). De asemenea, au fost recoltate câteva fragmente ceramice lucrate la mână, de culoare galben-cărămizie (sec. VII-IX) – vezi Fig. 15.2, un fragment la roată de culoare cenuşiu-închis, din pastă fină, din a doua epocă a fierului, un fragment la roată din pastă aspră bine frământată (sec. XVI-XVII) – vezi Fig. 15.3 şi mai multe fragmente ceramice aparţinând epocii medievale târzii (sec. XVIII-XIX): un fragment de buză, decorat cu smalţ maroniu şi pastă albă, un fragment de fund de vas, având partea interioară acoperită cu smalţ maroniu şi patru mici fragmente cărămizii din pereţii unor vase (Fig. 15.4).

Comuna Poşta Câlnău

14. Poşta Câlnău, com. Poşta Câlnău, punctul „Malul lui Leu” (N45 14.311; E26 51.554) (Fig. 16.1). Fragmente ceramice rare, specifice culturii Sântana de Mureş (culoare cenuşie, pastă fină şi zgrunţuroasă) (Fig. 16.2). În acest loc a fost reperată şi o urmă de ardere puternică (vatră ?), pentru care nu am reperat elemente sigure de datare.

15. Poşta Câlnău, com. Poşta Câlnău, punctul „La Vest de Malul lui Leu” (N45 14.378; E26 51.390). Circa 750 m vest de biserică, partea de vest-nord-vest a aşezării Sântana de Mureş (Fig. 17.1-2). În acest punct s-au găsit fragmente ceramice lucrate exclusiv la roată, majoritatea din pastă fină, de culoare cenuşie, alături de care mai apar câteva din pastă zgrunţuroasă - specia „ciment” (6 fragmente). Fragmentele ceramice sunt în mare parte pereţi de vase, alături de care apar buze fragmentare de la diverse tipuri de vase (vase de dimensiuni mari - de provizii, castroane, borcane), precum şi funduri de vase drepte şi inelare, toate caracteristice culturii Sântana de Mureş. Trei dintre fragmentele descoperite în acest punct sunt decorate cu registre de linii orizontale incizate, iar unul prin decor lustruit cu o linie în zig-zag . Alături de materialul ceramic s-au descoperit şi fragmente de lipitură, ceea ce demonstrează existenţa unei aşezări pe parcursul secolului IV p. Chr. Alături de materialul ceramic specific secolului IV p. Chr. au mai fost recoltate câteva fragmente ceramice de culoare cărămizie, din pastă fină, lucrate la roată, aparţinânde evului mediu târziu, două dintre ele având suprafaţa acoperită cu smalţ (Fig. 18).

16. Poşta Câlnău, com. Poşta Câlnău, punctul „Călugăreni Nord” (N45 14.278; E26 51.057). În marginea de nord a cătunului Călugăreni (Fig. 19). Din această zonă provin mai multe fragmente ceramice încadrabile în epoci diferite. Din epoca bronzului provin mai multe fragmente ceramice din pereţii unor vase, precum şi un fragment de buză. Din perioada secolelor IV-V p. Chr. au fost găsite un fragment de fund inelar, de culoare cenuşie, lucrat la roată, specia „ciment”, un fragment din peretele unei amfore de culoare cărămizie, un fragment de toartă de amforă, patru fragmente de pereţi de vas şi o toartă în bandă, fragmentară (Fig. 20). Din perioada secolelor XVI – XVIII p. Chr. au fost găsite fragmente ceramice cărămizii, lucrate la roată, din pastă fină, unele dintre ele smălţuite (smalţul are culori diferite: galben, verde închis şi maroniu). Dimensiunile mici ale fragmentelor fac imposibilă precizarea tipurilor de vase de la care provin acestea, o singură excepţie fiind reprezentată de o toartă de vas în bandă. Alături de materialul ceramic au mai fost găsite un fragment de fier şi un os de animal (Fig. 21).

Comuna Săpoca

17. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Platou 1” (N45 14.967; E26 44.311), la aproximativ 500 de metri est de drumul judeţean 203L, care trece prin localitatea Valea Nucului (Fig. 22). De pe platou au fost recoltate 9 fragmente ceramice, toate atribuite epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Acestea sunt atipice, provin de la pereţi de vase şi au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată. Alături de fragmentele ceramice au mai fost recoltate o aşchie de silex şi un os fragmentar (Fig. 23). De la baza platoului au fost recoltate 33 de fragmente ceramice, toate aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Majoritatea (26 de fragmente ceramice) provin de la pereţi de vase. Din totalul fragmentelor ceramice recoltate 13 au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu ceramică pisată în compoziţie şi argilă fină, 17 din pastă semifină, cu ceramică pisată în compoziţie, pietricele, argilă şi nisip cu bobul mare şi 3 din pastă semigrosieră. Dintre formele ceramice identificate amintim două vase cu gât trompetiform şi două vase cu gâtul uşor înălţat şi corp tronconic. Dintre fragmentele ceramice recoltate 3 au fost decorate, motivele decorative constând din linii incizate, simple, duble sau grupate câte 4, dispuse orizontal sau oblic pe pântec şi triunghiuri triple, incizate. Pe baza formelor ceramice, a compoziţiei pastei, a tehnicilor de decorare şi a motivelor decorative se poate aprecia că locuirea din acest punct aparţine epocii bronzului timpuriu/mijlociu, respectiv etapelor Ic3 şi Ic2 ale culturii Monteoru (Fig. 24).

18. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Platou 2” (N45 15.104; E26 44.302), la aproximativ 250 de metri nord de punctul „Platou 1” (Fig. 22). Au fost recoltate 25 de fragmente ceramice, toate atribuite epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Majoritatea (23 de fragmente ceramice) provin de la pereţi de vase. Dintre acestea 20 au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată cu ceramică pisată în compoziţie şi argilă fină, şi doar 5 din pastă semifină, cu ceramică pisată în compoziţie, pietricele, argilă şi nisip cu bobul mare. Dintre formele ceramice identificate amintim un vas cu gura evazată şi un askos. Doar 3 dintre cele 25 de fragmente ceramice au fost decorate, motivele decorative constând din şiruri de crestături/împunsături, pastile aplicate, brâie aplicate, în relief, cu dispunere orizontală, paralele. Alături de fragmentele ceramice din acest punct a mai fost recoltat un os fragmentar. Pe baza formelor ceramice şi a tehnicilor de decorare precum şi a motivelor decorative s-a putut stabili faptul că locuirea de epoca bronzului din acest punct aparţine perioadei timpurii a epocii bronzului, respectiv etapei Ic4-2 a culturii Monteoru. (Fig. 25)

19. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Platou 3” (N45 15.149; E26 44.376), la aproximativ 130 metri nord – est de punctul „Platou 2”(Fig. 22). Au fost recoltate 3 fragmente ceramice, un os fragmentar şi un bolovan de silex. Fragmentele ceramice provin de la pereţi de vase lucrate din pastă semifină cu ceramică pisată în compoziţie, pietricele, argilă şi nisip cu bobul mare. Nu sunt decorate. Acestea aparţin epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru (Fig. 26).

20. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Platou 4” (N45 15.221; E26 44.471), la aproximativ 180 metri nord – est de punctul „Platou 3” şi la 800 de metri vest de drumul judeţean 203L (Pl. 22). La vest de râpa lungă şi la est de drumul din Urlători spre vârf – 200 m nord de punctul 4. În acest punct s-au găsit câteva fragmente ceramice de dimensiuni reduse, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cărămizie, dintre care două au decor realizat din pastă albă şi smalţ. Alături de acestea au mai fost găsite şi două cărămizi fragmentare. Materialul se încadrează în perioada medievală târzie, secolele XVII – XVIII. Au fost recoltate 3 fragmente ceramice şi 2 bolovani de silex. Fragmentele ceramice provin de la pereţi de vase, lucrate din pastă semifină, bine omogenizată. Două dintre acestea au fost decorate. Unul cu cinci fâşii paralele, aplicate, dispuse orizontal în manieră MIc2. Celălalt fragment ceramic a fost decorat prin incizie, cu 3 linii paralele, dispuse orizontal şi o linie incizată dispusă oblic pe pântec. Nu au putut fi determinate forme ceramice specifice, însă fragmentele ceramice, după compoziţia pastei din care au fost lucrate şi după maniera de decor aparţin epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, etapele Ic3 şi Ic2 (Fig. 27).

21. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Cap Valea Neii” (N45 15.657; E26 44.564), la 1,3 km est de drumul judeţean 203L şi aproximativ 800 de metri nord-nord-est de punctul „Platou 4”(Fig. 22). La est de valea Neii - 1 km sud de releul TV Berca. Material ceramic redus constând dintr-un fragment de fund de vas, un fragment dintr-o farfurie smălţuită decorată cu motive vegetale stilizate şi mici fragmetne din pereţii unor vase, toate fragmentele fiind de culoare cărămizie şi lucrate la roată (Fig. 28.1). A mai fost identificat un krummesser fragmentar (din care se păstrează cca. 3/4), lucrat din gresie de slabă calitate, cu multă mică în compoziţie, de culoare maroniu – negricioasă, cu spatele curbat, fără talon pe spate, tăiş relativ drept, ovoidal în secţiune. Piesa aparţine epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. (Fig. 28.3).

22. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „La Sud de livada lui Morogan” (N45 15.317; E26 44.603), la 650 metri sud-sud-est de punctul „Cap Valea Nei”. Est de Valea Neii, circa 2 km sud de releul TV Berca (Fig. 22, Fig. 29.1). Din acest punct au fost recoltate fragmente ceramice lucrate exclusiv la roată, din pastă fină, de culoare cărămizie, aparţinând epocii medievale. Dintre acestea se remarcă un fund de vas fragmentar, un fragment din buza unui castron/farfurie (?) acoperit cu smalţ verzui pe suprafaţa interioară şi pe margine, aceasta din urmă fiind decorată cu crestături, un fragment de toartă în bandă, precum şi fragmente din pereţii unor vase acoperite parţial cu vopsea de culoare albă (humă). Materialul ceramic se poate încadra în perioada secolului XVI-XVII (Fig. 29.2). A fost identificat un krummesser fragmentar (din care se păstrează cca. 3/4), lucrat din gresie de slabă calitate, cu multă mică în compoziţie, de culoare maroniu – negricioasă, cu spatele curbat, fără talon pe spate, tăiş relativ drept, ovoidal în secţiune.

23. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „La Nord de Săpoca” (N45 15.249; E26 44.746), la aproximativ 200 de metri sud-est de punctul „La Sud de livada lui Morogan”. La est de Valea Neii, spre platoul de deasupra Săpocii – cca 2 km sud de releul TV Berca (Fig. 22). În acest punct au fost găsite puţine fragmente ceramice aparţinând epocii medievale (secolele XVI – XVII), unul dintre fragmente fiind decorat pe suprafaţa interioară cu linii realizate din pastă de culoare albă (Fig. 30.2).

24. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Acropolă” (N45 14.816; E26 44.599), la aproximativ 470 de metri sud-est de punctul „Platou 1” (Fig. 22). Punctul reprezintă un pinten separat de două ravene naturale, dintre care una serveşte în prezent ca o cale de acces către platourile de pe Cula Săpocii, spre est iar către vest o vale largă, posibil un vechi curs de apă, astăzi secat total. La nord-est de Acropolă se află un bot de deal cu o diferenţă de nivel de cca. 25 – 30 m. Punctul a fost identificat datorită rupturii relativ recente a malurilor de sud, est şi vest. În această ruptură s-a observat existenţa unui strat vegetal de cca. 30 cm sub care se află un strat de cultură cu o grosime de cca. 1 – 1,5 m (Fig. 31). Din această depunere au fost recoltate 84 de fragmente ceramice din care 57 aparţin epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru şi 6 epocii neolitice, respectiv culturii Cucuteni (Fig. 32.8); restul reprezintă fragmente ceramice atipice, neîncadrabile. Dintre fragmentele ceramice aparţinând epocii bronzului 9 reprezintă buze de vase, 3 provin de la toarte, 3 provin de la funduri de vase, restul de 42 provenind de la pereţi de vase de diferite forme. Dintre formele ceramice identificate amintim: vase cu gâtul trompetiform, ceşti cu toarte supraînălţate trase din buză, vase cu gâtul înalt şi corp tronconic, boluri, Spendegeffasse şi vase cu corp globular. Cele mai multe dintre fragmentele ceramice recoltate (29) au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu ceramică pisată în compoziţie şi argilă fină. 22 de fragmente ceramice au fost lucrate din pastă semifină cu ceramică pisată în compoziţie, pietricele, argilă şi nisip cu bobul mare. Din pastă semigrosieră au fost lucrate 4 dintre fragmetele ceramice recoltate şi 2 din pastă fină. Dintre fragmentele ceramice aparţinând epocii bronzului 12 au fost decorate, motivele decorative constând din nervuri aplicate, linii incizate paralele, simple, duble, triple sau câte patru, şiruri de crestături, cusături, împunsături cu un obiect cu vârful ascuţit, şiruri aplicate cu impresiuni cu degetul în pasta moale. Acestea aparţin culturii Monteoru, respectiv etapele Ic4-2 – Ic4-3/Ic3 şi Ia, locuirea de pe Acropolă fiind atribuită epocii bronzului timpuriu şi mijlociu (Fig. 32.1-6). Alături de fragmente ceramice au mai fost recoltate 3 fragmente provenind de la 2 vetre portabile, cu perforaţii cvasi-circulare, 11 fragmente de oase, dintre care unele prezintă urme de ardere, precum şi o aşchie de silex, de culoare maroniu – negricioasă, cu inserţii albe şi gălbui.

25. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Releu TV” (N45 16.174; E26 44.296), la aproximativ 1 km nord-nord-vest de punctul “Cap Valea Nei” (Fig. 22). În zona releului au fost găsite fragmente ceramice exclusiv lucrate la roată, toate încadrabile în perioada evului mediu şi epocii moderne (secolele XVI-XIX) (Fig. 33).

26. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Muchia Săpocii” (N45 16.071; E26 44.353), la aproximativ 800 de metri nord-nord-vest de punctul „Cap Valea Nei” (Fig. 22). La 800 m sud de releul TV Berca. Aici au fost găsite fragmente ceramice aparţinând epocii medievale târzii (sec. XVII – XVIII), unele dintre ele decorate cu linii orizontale realizate din pastă albă şi smalţ, altele având una dintre suprafeţe acoperite cu smalţ. Alături de materialul ceramic au mai fost descoperite şi fragmente de lipitură de perete (Fig. 34).

27. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Livada Morogan” (N45 15.726; E26 44.600), la aproximativ 130 de metri nord-nord-est de punctul „Cap Valea Nei”. La cca. 1,8 Km de releul TV Berca (Fig. 22). În acest punct au fost descoperite fragmente ceramice medievale, toate lucrate la roată din pastă fină de culoare cărămizie. Printre acestea se remarcă un fragment din toarta unui vas, 3 fragmente acoperite cu pastă albă şi smalţ, provenind probabil de la castroane, precum şi un fragment de buză decorată cu o linie vălurită. Materialul ceramic este completat de 3 fragmente de cărămizi şi 2 fragmente de chirpic, acesta putând fi încadrat larg între secolele XVI – XVIII (Fig. 35). Prezenţa materialului în acest perimetru atestă prezenţa unei aşezări.

28. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „La Vest de Valea Neii” (N45 15.631; E26 44.452) (Pl. 22). La cca. 1,5 km sud de releul TV Berca, la nucii înfrăţiţi – un nuc cu două tulpini. Din acest punct provine material ceramic medieval (fragmente de dimensiuni mici, de culoare cărămizie, lucrate la roată, dintre care unul decorat cu smalţ maroniu şi linii orizontale de culoare verde) (Fig. 36.1) şi numeroase fragmente de lipitură de perete (Fig. 36.2). Materialul provine probabil de la o locuinţă din secolele XVI-XIX.

29. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Est Biserica Urlători” (N45 15.185; E26 44.351), la aproximativ 70 de metri nord-nord-vest de punctul „Platou 3”(Fig. 22). Au fost recoltate 30 de fragmente ceramice, dintre care 2 au putut fi determinate ca aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Un fragment ceramic reprezintă o toartă fragmentară, nedecorată, în bandă, foliformă în secţiune, lucrată din pastă semifină, bine omogenizată, de culoare cărămizie, cu nuanţe gri – cenuşii. Celălalt provine de la un fund de vas, fără prag de demarcaţie, perete uşor aplecat spre exterior, lucrat din pastă semifină, bine omogenizată, de culoare gri – cenuşie la exterior, cărămizie la interior, nedecorat (Fig. 37) .

30. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Platou Est Urlători” (N45 14.762; E26 44.266), platou întins (aprox. 250x100 metri), aflat la aproximativ 300 de metri vest de drumul judeţean 203L (Fig. 22). Au fost recoltate 117 fragmente ceramice, din care 98 pot fi cu certitudine atribuite epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru şi 19 atipice, neîncadrabile. Dintre fragmentele ceramice atribuite epocii bronzului 7 reprezintă buze de vase, 4 toarte fragmentare şi 87 provin de la pereţi de vase. Dintre formele ceramice identificate amintim vase cu gât trompetiform (3 exemplare), vase cu gura evazată (4 exemplare) şi o ceaşcă cu gura albiată, gât uşor înălţat şi corp globular. Majoritatea fragmentelor ceramice au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu ceramică pisată în compoziţie şi argilă fină (90 de fragmente ceramice), 2 din pastă semigrosieră şi 6 din pastă semifină, cu ceramică pisată în compoziţie, pietricele, argilă şi nisip cu bobul mare. Dintre fragmentele ceramice recoltate şi atribuite epocii bronzului 12 au fost decorate. Motivele decorative se compun din linii incizate, simple sau duble, dispuse în zig-zag, brâuri aplicate, în relief, dispuse orizontal, la partea superioară a pântecelui sau sub linia gâtului, şiruri de crestături oblice, şiruri de ghirlande triple dispuse orizontal, triunghiuri duble, incizate, brâuri cu impresiuni cu degetul în pasta moale, şiruri de cusături. Acestea aparţin epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru etapele Ic4-3/Ic3, Ia şi IIa, locuirea din acest punct aparţinând perioadei timpurii şi mijlocii a epocii bronzului (Fig. 38.1-6,8) Alături de fragmente ceramice au mai fost recoltate 2 fragmente provenind de la vetre portabile şi un os fragmentar. (Fig. 38.7)

31. Cula Săpocii, com. Săpoca, punctul „Urlători Drum” (N45 15.010; E26 44.130) la aproximativ 250 metri nord-vest de punctul „Platou 1” (Fig. 22). Pe drumul din marginea de est a satului deasupra grădinilor. În acest punct s-au gasit câteva fragmente ceramice de culoare cărămizie, lucrate la roată, unele decorate cu pastă albă şi smalţ (registre de linii orizontale şi verticale, motive vegetale stilizate), toate aparţinând evului mediu. Pe langă materialul ceramic au mai fost recoltate 3 cărămizi fragmentare, un chirpic şi un os de animal (Fig. 39.2). Materialul poate fi încadrat în perioada secolelor XVII – XVIII.

Comuna Unguriu

32. Unguriu, com. Unguriu, punct La Mânăstire (fost Rubla). (N 45 16.355; E 26 36.855). Pe un bot de deal în spatele satului, la cca. 720 m vest de DN 10, au fost identificate urme de locuire aparţinând evului mediu târziu (sec. XVI - XVIII). Pe latura din dreapta a drumului de exploatare forestieră au fost identificate resturile unui zid din cărămidă. Suprafaţa platoului este de cca. 4460 m². Printr-o uşoară taluzare a malului s-a observat, la cca. – 0, 20 m, că zidul era construit din cărămidă, cu grosimea variind între 3,5 – 4,5 cm (Fig. 40.1). Ca liant a fost folosit mortar (var şi nisip), pământ negru şi nisip. Cărămida pare a fi realizată pe loc. De asemenea, au mai fost identificate fragmente ceramice dintre care menţionăm unul, lucrat la roată, pastă fină cu mică în compoziţie, culoare cărămizie la interior şi neagră la exterior, cu coaste pe partea inferioară (Fig. 40.2 ).

Comuna Vadu Paşii

33. Băjani, com. Vadu Paşii, punctul „Movila Tăbăcaru” (N45 10.890; E26 50.682) (Fig. 41). La aproximativ 500 de metri nord de movila Tăbăcaru (Fig. 42.1). Din această zonă provin fragmente ceramice lucrate la roată, din pastă zgrunţuroasă (specia „ciment”) şi fină, specifică culturii Sântana de Mureş (Fig. 42.2). Unul dintre fragmente este decorat cu caneluri orizontale, iar altul cu linii în val realizate cu măturica. Pe lângă acestea mai apar şi câteva fragmente de lipitură de perete.

34. Ciocârlia, com. Vadu Paşii, punct „La Arman” (N45 08.807; E26 53.373) (Fig. 41). La nord – nord – est de sat, pe platoul de deasupra satului, la sud de şosea (Fig. 43.1). În acest punct au fost descoperite 5 fragmente ceramice: un fragment de toartă de amforă în bandă, de culoare cărămizie, din pastă aspră, un fragment de fund, un fragment de perete de vas, decorat cu linii orizontale şi în val, realizate cu măturica şi un fragment ceramic decorat cu caneluri orizontale, din pastă aspră, toate putând fi datate în a doua jumătatea a mileniului I p. Chr. La acestea se adaugă un fragment ceramic din pastă fină, lucrat la roată, decorat cu smaţ alb-gălbui, databil în perioada evului mediu (XVI-XVIII). Pe lângă materialul ceramic au mai fost găsite 2 fragmente de lipitură de perete (Fig. 43.2).

35. Ciocârlia, com. Vadu Paşii, punct „La Releu” (N45 08.884; E26 53.032) (Fig. 41). La nord de sat, platoul cu releul. Din acest punct provin fragmente ceramice lucrate la roată şi la mână, din pastă fină şi zgrunţuroasă de culoare cenuşie şi cărămizie, specifice secolului IV p. Chr. (cultura Sântana de Mureş). Dintre acestea se remarcă două funduri de vas fragmentare, unul inelar şi unul drept. Tot în acest loc a fost descoperită şi o fusaiolă bitronconică, aplatizată, de culoare cărămizie, încadrabilă în aceeaşi perioadă (Fig. 44.1). Alături de materialul datat în secolul IV au mai fost descoperite câteva fragmente ceramice aparţinând evului mediu şi epocii moderne (Fig. 44.2).

36. Focşănei, com. Vadu Paşii, punctul „Bazinul cu apă” (N45 10.565; E26 50.845) (Fig. 41). Pe platoul de deasupra cimitirului din sat. Din acest punct s-a recoltat material arheologic abundent compus din ceramică lucrată exclusiv la roată, fragmente de lipitură de perete, o greutate pentru războiul de ţesut fragmentară (Fig. 45.1) şi oase de animale. Materialul ceramic este compus din fragmente ceramice de culoare cenuşie, din pastă fină şi zgrunţuroasă (specia „ciment”), precum şi din fragmente de culoare cărămizie (10 fragmente) (Fig. 46.1). Printre acestea se remarcă mai multe fragmente de buze, specifice culturii Sântana de Mureş (răsfrânte orizontal cu marginea rotunjită, îngroşate şi rotunjite, uşor răsfrânte şi rotunjite), funduri de vase drepte şi inelare, precum şi un fragment de toartă provenind de la un vas de dimensiuni mari (amforă ?). Cele câteva fragmente ceramice decorate prezintă pe suprafaţa exterioară caneluri sau nervuri orizontale. Pe lângă materialul ceramic a mai fost recuperată şi un cuţit fragmentar din fier, prevăzut cu peduncul pentru înmănuşare (Fig. 45.2). Abundenţa materialului ceramic şi cantitatea mare de lipitură de perete relevă existenţa unei aşezări în acest perimetru pe parcursul secolului IV p. Chr.

37. Focşănei, com. Vadu Paşii, punctul „Platou Est” (N45 10.699; E26 50.657) (Fig. 41). Platoul de deasupra satului Focşănei. În acest punct au fost descoperite mai multe fragmente ceramice lucrate la roată înceată şi la mână din pastă grosieră, de culoare cărămizie, unele dintre ele având pe suprafaţa exterioară decor realizat din linii incizate orizontale sau linii orizontale combinate cu linii în val. Fragmentele ceramice se compun din pereţi de vas, un fragment de fund şi mai multe buze fragmentare rotunjite şi răsfrânte. Pasta cu pietricele în compoziţie, arderea şi decorul încadrează aceste fragmente ceramice între secolele VIII – X p. Chr (Fig. 47.1). În acelaşi punct au mai fost descoperite 3 fragmente ceramice de culoare cenuşie şi 3 de culoare cărămizie, din pastă fină, lucrate la roată, încadrabile în secolul IV p. Chr., provenind de la aşezarea de tip Sântana de Mureş aflată în apropiere (vezi punctul „Bazinul cu apă”) (Fig. 47.2). Materialul arheologic din acest punct este completat de mai multe fragmente de chirpic. Situaţia din teren ne îndreptăţeşte să credem că în acest punct a existat o aşezare de tip Dridu, încadrabilă în sec. VIII - X p. Chr.

Comuna Vipereşti

38. Ursoaia, com. Vipereşti, punct La Şcoală. (N 45 14.628; E 26 26.677) La cca. 15 – 20 m nord – est, est şi sud de şcoala din sat, pe un platou de cca. 4930 m², au fost descoperite mai multe fragmente ceramice ce aparţin mai multor perioade istorice: epoca bronzului (cultura Monteoru); ev mediu timpuriu (sec. IV - V); Ev Mediu târziu (XVI - XVIII). Aparţinând epocii bronzului au fost descoperite 12 fragmente ceramice provenind de la buze de vase, toate prelucrate din pastă semifină, cu pietricele în compoziţie şi culori variind de la cărămiziu – deschis la negru – cenuşiu. Unele dintre ele sunt decorate cu câte un brâu alveolat.Un alt fragment ceramic provine de la un pântec de ceaşcă, pastă semifină, culoare cărămiziu – deschis. Pe suprafaţa lui sunt slab vizibile urmele de decor incizat, compus din un triunghi din trei linii, dispus cu vârful în jos (Fig. 48.4). Materialul ceramic recoltat datează locuirea de epoca bronzului ca aparţinând culturii Monteoru, etapa Ic3. Aparţinând evului mediu timpuriu, sec. IV (cultura Sântana de Mureş) au fost identificate mai multe fragmente ceramice, lucrate la roată, dintre care 13 de culoare cenuşie, pastă fină şi pastă zgrunţuroasă (specia ciment) bine omogenizată. Evului Mediu târziu (sec. XVI - XVIII) îi aparţin 3 fragmente ceramice de culoare cărămiziu – roşiatică (Fig. 48.3). Unul provine de la un fund drept, iar un altul prezintă urme de pastă albă şi smalţ verzui. Alături de fragmente ceramice au mai fost descoperite şi alte materiale de interes arheologic. Dintre acestea amintim cinci aşchii de silex provenite din prelucrarea unor nuclee (Fig. 48.1), un fragment de zgură, puternic corodată (Fig 48.2), un fragment de topor prelucrat din gresie de culoare roşiatică, prin şlefuire. Menţionăm că materialul de interes arheologic era concentrat în partea de vest şi sud – vest a platoului. Aici solul avea culoare negru – închis şi pe alocuri prezenta urme de ardere din vechime, fiind observate şi recoltate mai multe bucăţi de lipitură arsă la roşu. Posibil să ne aflăm în faţa unei aşezări de dimensiuni apreciabile.

Archaeological Contributions to the repertory of Buzau County.
Archaeological field surveys in the Buzau Valley.

Abstract

Between September 2007 and September 2010, Buzău County Museum together with Museum of Brăila and Digital Domain SRL Bucharest developed a partnership within the research project “Key Periods of ancient history in the Buzău River Valley”. By implementing this project the members aimed to identify and investigate areas of archaeological interest along the river Buzau (Buzău and Brăila County). The activities undertaken were archaeological field surveys and systematic excavations. Following these activities, earlier informations have been checked and new sites with traces of habitation were identified from prehistory until the Middle Ages.

---

[1] Proiect finanţat din fonduri publice, prin intermediul ANCS

[2] D. Sârbu, M. Sebastian, Contribuţii la repertoriul arheologic al bazinului superior al Râmnicului Sărat. Cercetări de suprafaţă în 2003 – 2004, Mousaios, 10, 2005, p. 95 – 120; C. Dinu, D. Costache, G. Stâicuţ, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Buzău. Cercetări de suprafaţă şi evaluare de teren pe valea Călmăţuiului, în prezentul volum.