Arheologia și turismul arheologic pe teritorul județului Buzău

Mihaela Costache

                                                                                                                                      Daniel Costache

            Încă de la apariția primelor texte scrise s-a putut constata fascinația omului pentru creațiile înaintașilor săi. Lipsa posibilităților de documentare, limitele tehnice și științifice, au fost înlocuite de speculații, uneori fantastice. Începând cu Orientul Apropiat, China, Grecia și mai apoi Roma, se reflectă în scrierile antice un interes deosebit pentru fragmente de ziduri, cetăți părăsite, peșteri cu desene pe pereți, piramide și mastabale, și în general pentru tot ceea ce constituia o rămășiță a civilizațiilor de mult apuse și despre care ori nu se găseau consemnări, ori nu existau mărturii de niciun fel. Acest lucru este valabil și în legătură cu realizările culturale. Fascinația reprezentată de scrierea cuneiformă, de hierogifele egiptene, de descoperiri arheologice precum Tezaurul de la Pietroasele, Valea Regilor din Egipt sau de monumentele megalitice din insulele britanice și nu numai, a incitat și a aprins imaginația multor generații de oameni. Lăsând la o parte specialiștii, cercetătorii, care de-a lungul timpului au încercat să dezvelească de mister astfel de descoperiri și să le plaseze în contexte sociale și culturale bine definite, rămâne admirația omului în ale cărei preocupări nu intră cercetarea istorică sau arheologică. Modul cum sunt primite de către marele public descoperiri de senzație ale lumii arheologice denotă faptul că admirația pentru creațiile înaintașilor noștri este departe de a fi considerată stinsă, chiar și în societatea de astăzi.

            Dacă în Antichitate sau chiar în Evul Mediu știința istorică precum și cercetarea arheologică nu erau încă definite ca noțiuni și concepte de lucru, învățații vremii au conștientizat legătura indisolubilă între cele două preocupări. Colaborarea celor două științe a permis reconstituirea unor societăți, a unor moduri de viață precum și a unor fapte ce au influențat mai mult sau mai puțin evoluția întregii omeniri, așa cum o cunoaștem noi astăzi. Rezultatele acestor două științe sunt puse în atât în slujba lumii științifice cât și aduse la cunoștință publicului larg prin intermediul publicațiilor de specialitate și în special al muzeelor. Dacă începând cu Herodot și Homer în Grecia, Sallustius, Titus Livius, Caesar sau Cornelius Tacitus în Roma oamenii de știință erau cei care căutau să ajungă în locuri devenite celebre pentru timpul în care au trăit aceștia, fie datorită unor construcții sau din cauza desfășurării unor bătălii importante, astăzi mulți oameni, fascinați de simbolurile istoriei locale, naționale sau internaționale, călătoresc pentru a vizita monumente, de renume, cetăți, castele sau/și situri arheologice. Acest fenomen, în ultimele decenii ale secolului trecut a fost conceptualizat în sintagma de turism arheologic.

            În Orientul Apropiat cel mai mare flux de turiști care urmăresc vizitarea unor astfel de obiective este înregistrat de Valea Regilor (Wadi Biban el-Muluk), zonă aflată pe malul vestic al Nilului în dreptul vechiului oraș Theba, unde pentru timp de aproape jumătate de mileniu au fost construite morminte regale pentru faraonii și nobilii Noului Regat Egiptean. În America de Sud turiștii sunt în căutarea simbolurilor și elementelor civilizațiilor precolumbiene. În ceea ce privește însă spațiul european sunt de amintit marile centre turistice din Grecia și Italia, unde sunt urmărite elemente de civilizație antică grecească și romană, zonele de-a lungul văii Loarei, zona de nord și nord-est a României – introdusă în patrimoniul UNESCO în anul 1993, precum și centrele urbane de mare tradiție.

            Deși în România încă cu un început timid, datorat în special factorilor socio-economici, turismul arheologic este, spunem noi, de perspectivă. Celebrelor monumente istorice ale căror nume a trecut de multă vreme peste granițele țării, și ne referim aici în primul rând la Tropaeum Traiani, cetățile dacice din Munții Orăștiei, bisericile și mănăstirile fortificate medievale din nordul Moldovei, fortificațiile medievale din Transilvania și nu numai, li se adaugă numeroase puncte de interes aflate pe teritoriul județului Buzău. În zona istoriei și credinței, alături de legenda martiriului celui devenit astăzi Sfântul Sava de la Buzău, numele județului nostru este legat indisolubil de Tezaurul de la Pietroasele, de așezările rupestre din arealul Colți – Aluniș – Bozioru, de celebrul chihlimbar de romanit și nu numai.

            La ora actuală pe teritoriul județului Buzău atracțiile turistice nu sunt puține deloc, ele acoperind o gamă largă de interese ale celor care ne vizitează meleagurile. De la rezervații arheologice, naturale și biologice, până la fenomene naturale unice în întreg spațiul românesc sau chiar european,toate acestea, coagulate în jurul albiei cursului mijlociu al râului cu același nume constituie o bogăție fără de preț pentru județul nostru. Însăși lipsa unei antropizări puternice a zonelor de interes turistic constituie un avantaj în anumite situații, oferind turistului încă o brumă de sălbăticie și de oxigen în tumultul societății contemporane. În acest mod frumosul peisagistic și naturalețea zonelor montane și piemontane asigură un plus de eficiență turismului arheologic. Buzăul beneficiază de un mare avantaj prin aceea că intervenția umană în anumite zone este limitată, indiferent de cauze.

            Limitându-ne strict la turismul arheologic pe teritoriul județului Buzău vrem să oferim turistului interesat în acest sens alternative și motive de călătorie pe meleagurile buzoiene. În acest sens trebuie precizat încă de la bun început faptul că în lipsa unor restaurări de incinte, de ziduri ori a existenței unor muzee de sit, până în prezent, este indicată vizitarea siturilor arheologice în special, în timpul desfășurării cercetărilor de teren; acestea au loc în sezonul cald. Alături de siturile arheologice unde au loc cercetări (Pietroasele – Edificiul cu Hypocaust, Pietroasa Mică – Gruiu Dării, Cârlomănești – Cetățuia, Târcov – Piatra cu Lilieci) mai pot fi vizitate atât colecțiile externe ale Muzeului Județean Buzău, cât și zona arhicunoscută a așezărilor rupestre din Munţii Buzăului. În ceea ce privește strict șantierele arheologice precum și vizitarea lor de către turiștii interesați aceasta se poate face în perioada în care colectivele de cercetare își desfășoară activitatea și în prezența membrilor acestora. Trebuie menționat faptul că în ultimii ani numărul vizitatorilor de pe șantierele arheologice buzoiene este în continuă creștere, atât români cât și străini, aceștia beneficiind de orice informație legată de cercetările în desfășurare, de trecutul istoric ori de altă natură din partea membrilor colectivelor științifice. Alături de turiștii de week-end, care sunt fie în trecere și nu vor să rateze o scurtă vizită pe un șantier arheologic, fie au ca țintă directă vizitarea unui sit în cercetare, amintim și grupurile organizate de studenți străini, în special germani, precum și grupuri organizate de cercetători români și străini.

            Prin urmare județul Buzău propune turistului cu afinități pentru trecutul societății din care face parte, în primul rând șantierele arheologice pe care membrii colectivului de cercetători din cadrul Muzeului Județean Buzău își desfășoară activitatea.

            Târcov – Piatra cu lilieci, sat Târcov, com. Pârscov: cetate dacică și așezare din epoca bronzului.

1. Vedere dinspre șantierul arheologic Târcov – Piatra cu Lilieci                        

2. Situl arheologic Târcov - Piatra cu Lilieci

Începând cu anul 2007 în satul Târcov, com. Pârscov, punctul Piatra cu Lilieci, Muzeul Judeţean Buzău desfășoară cercetări arheologice sistematice. În acest punct se află în curs de cercetare o cetate dacică care a funcționat în timpul domniei regelui Decebal, protejată cu ziduri din bolovani de piatră de mari dimensiuni – vizibile pe alocuri și astăzi, precum și o așezare din epoca bronzului – cultura Monteoru (mil. III – II î. Hr.). dintre descoperirile arheologice menţionăm recipiente ceramice, piese de port şi podoabă, precum şi arme. Situl arheologic se află la cca. 15 km nord de satul Pârscov, într-o zonă cu păduri aproape virgine și încă populate cu animale sălbatice (mistreți, urși, vulpi, căprioare, cerbi). Accesul se face în special cu autoturisme cu tracțiune integrală sau la pas. De asemenea în sat se află una dintre cele mai vechi biserici de pe teritoriul județului Buzău, atestată documentar încă de la începutul sec. al XVII-lea, unică prin pictura murală interioară.

Pietroasa Mică – Gruiu Dării, sat Pietroasa Mică, com. Pietroasele: cetate  și incintă sacră fortificată dacică, așezare din epoca bronzului – cultura Monteoru (mil III – II î. Hr.), așezare din epoca eneolitică (mil. IV – III î. Hr.).

      1. Vedere de ansamblu de pe situl Pietroasa Mică – Gruiu Dării    

                                                            2. Incinta fortificată de la Gruiu Dării – vedere de ansamblu

           Încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea și până în prezent, la Pietroasa Mică, com. Pietroasele, în punctul Gruiu Dării au loc cercetări arheologice sistematice, în ultimele aproape două decenii, susţinute de către Muzeul Judeţean Buzău. La Gruiu Dării se află un monument unic în spațiul culturii dacice și anume o incintă sacră în care dacii au efectuat diverse ritualuri și depuneri de cult, o așezare din epoca bronzului – cultura Monteoru și o așezare din epoca eneolitică – cultura Cucuteni și cultura Cernavoda. Zidurile cetății sunt parțial vizibile astăzi iar pe o latură, un fragment de zid chiar a fost reconstituit. Descoperirile arheologice constau din recipiente ceramice, unelte, arme, podoabe și obiecte de cult. Accesul este facil, ajungându-se până la baza cetății cu autoturismul, pe un drum de piatră.

            Pietroasele – Edificiul cu Hypocaust, sat. Pietroasele, com. Pietroasele

1. Pietroasele – Thermele romane – astăzi monumentul este protejat prin realizarea unui pod de acces pentru autovehicule și pietoni

     Primele cercetări arheologice sistematice la Pietroasele au avut loc încă de la mijlocul secolului al XIX – lea, când a fost cercetat castrul roman aflat chiar în vatra satului. Evident, primele cercetări arheologice sunt puse în legătură cu descoperirea celebrului tezaur, cunoscut şi sub numele de Cloşca cu puii de aur – cel mai mare tezaur de aur din lume până la descoperirea mormântului faraonului Tutankamon, în anul 1922. În prezent cercetările arheologice din zona edificiului cu Hypocaust sunt efectuate de către un colectiv ştiinţific  din cadrul Muzeul Judeţean Buzău. O mare parte dintre descoperirile arheologice de la Pietroasele se regăsesc în vechea expoziţie de bază a Muzeului Judeţean Buzău, astăzi închisă temporar pentru reabilitarea clădirii instituţiei. Descoperirile de aici au depăşit de mult, ca importanţă graniţele României, situl fiind cunoscut în întreaga Europă atât de către comunitatea ştiinţifică dar şi de către publicul larg. Importanţa sa rezidă atât din faptul că o astfel de descoperire este rarisimă pentru spaţiul nord-dunărean în epoca romană târzie, dar şi din faptul că se înscrie într-un ansamblu arheologic de mare valoare. Edificiul cu Hypocaust care pe viitor se doreşte a fi primul muzeu de sit de pe teritoriul judeţului Buzău, se află amplasat practic sub şoseaua care leagă satele de la poalele Istriţei (Drumul vinului) şi este traversat de un pod rutier şi pietonal.  Situaţiile din teren sunt spectaculoase, fiind păstrate aproape intacte bazinete întregi sau fragmentare, precum şi resturi provenind de la ziduri. Accesul se realizează uşor în zonă. De altfel, pe drumul ce leagă acest sit de incinta fortificată de la Gruiu Dării, se află şi locul unde în 1837 a fost descoperit celebrul tezaur.

Cârlomăneşti – Cetăţuia, sat Cârlomăneşti, com. Verneşti; așezare dacică de tip dava; aşezare din epoca bronzului – cultura Monteoru (mil. III – II î. Hr.)

1. Imagine de ansamblu din timpul cercetărilor arheologice                

2. Situl arheologic Cârlomăneşti – Cetăţuia, vedere de ansamblu

            Cercetările arheologice sistematice în situl de la Cârlomăneşti – Cetăţuia au debutat în 1967, fiind reluate după o întrerupere de 20 de ani în anul  2001, cercetări care continuă și astăzi. Din acest sit arheologic provine celebra statuetă zoomorfă cunoscută sub denumirea generică de Lupul de la Cârlomăneşti, precum şi o mare parte dintre piesele atribuite epocii fierului din colecţiile de arheologie ale Muzeului Judeţean Buzău. Accesul către situl arheologic este destul de facil, putându-se ajunge cu autoturismul până la baza promontoriului pe care se află amplasată așezarea dacică.

            Multe dintre artefactele de pe şantierele arheologice aflate în curs de cercetare, de pe şantierele unde săpăturile au fost încheiate (Sărata Monteoru, Năeni, Gherăseni, Coțatcu ş.a. ) sau din descoperiri fortuite, se constituie în artefacte de referinţă atât pentru teritoriul României cât şi pentru întreaga Europă. Acest lucru constituie un argument solid pentru orice turist interesat de vestigiile trecutului.

                

1. Statuetă zoomorfă de la Cârlomăneşti – Cetăţuia    (sec. I a. Chr.);

2. Vasul cizmuliţă – epoca bronzului, cultura Monteoru, unicat;

3. Diademă de sec. V, Gherăseni, piesă expusă şi la Speyer (Germania) în ca- drul expoziţiei Atilla und Hunen;

4. Patera, piesă din cadrul Tezaurului de la Pietroasele;

                                                          

            În viitor, Muzeul Județean Buzău, își propune să continue cercetările, atât pentru a reda peisajului turistic și alte situri și monumente valoroase din județul Buzău, dar și pentru sporirea colecției de arheologie cu artefacte valoroase care să atragă publicul vizitator.

Ţinând cont de potenţialul turistic în general dar şi de cel al turismului arheologic în particular, pe teritoriul judeţului Buzău, suntem de părere că deschiderea unui muzeu de sit, precum şi promovarea turistică a şantierelor arheologice în rândul turiştilor este un lucru benefic. Experienţa muzeelor de sit din Turcia, Grecia, Bulgaria şi chiar din România – acolo unde este cazul, demonstrează rolul acestora în creşterea numărului de turişti, precum şi rolul lor în dezvoltarea economică a zonei unde se găsesc.

            Un important factor în dezvoltarea turismului arheologic pe teritoriul judeţului Buzău îl constituie însă protecţia monumentelor în raport cu posibila agresivitate din partea turiştilor. Impactul fizic pe care îl resimt unele situri din spaţiul mediteranean, în special, ca urmare a turismului intensiv este uneori neglijat de către autorităţi sau de către operatorii în turism. Acest lucru are efecte negative atât pe termen scurt cât şi pe termen lung asupra sitului şi a patrimoniului arheologic în general. Cu toate acestea, prezenţa turiştilor în acelaşi timp cu echipa ştiinţifică care îşi desfăşoară activitatea de cercetare, se poate constitui într-un avantaj multiplu atât în ceea ce priveşte vizitatorul, cât şi specialiştii, dar mai ales siguranţa sitului arheologic.