vineri, 30 ianuarie 2009

Descoperiri arheologice aparţinând epocii bronzului de pe teritoriul judeţului Buzău


1. Aldeni, com. Cernăteşti (45º19’00.16’’ N; 26º44’59.85’’ E)

Primele cercetări arheologice au fost desfăşurate la Aldeni, punctul La Balaurul în anul 1926 de către Gheorghe Ştefan. Despre existenţa unor urme de locuire preistorice în zona localităţii Aldeni acestea avea cunoştinţă de la Vasile Pârvan[1]. În sondajul executat în via lui Petrea Dodan (2mX3m) au fost identificate fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Aceste prime descoperiri constau în torţi de ceşti, o urnă piriformă cu buton pe pântec, cinci greutăţi circulare pentru plasele de pescuit, şi o greutate conică, toate perforate central, ceşti cu una – două toarte[2]. De asemenea au fost identificate urmele unei aşezări de epoca bronzului pe Dealul Ţurţudău aparţinând culturii Monteoru etapa Ic4, precum şi descoperirea unui topor plat cu tăişul lăţit[3]. Pe dealul Muchia Vulturului au fost identificate urme de locuire aparţinând culturii Monteoru (MIc2 – Ic1 şi MII)[4]. Aici au fost descoperite străchini cu corp tronconic şi buză dreaptă decorate prin linii drepte incizate, triunghiuri haşurate, caneluri şi ghirlande[5].

2. Băbeni, com. Topliceni (45º26’57.49’’ N; 26º59’04.19’’ E)

Între satele Băbeni şi Deduleşti, la cca. 0,6 – 1 km nord – vest de satul Băbeni şi cca. 1,2 km sud de biserica satului Deduleşti, în marginea de sud a pădurii Scărişoara, în punctul Dealul Babei au fost identificate prin cercetări de suprafaţă fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului. Acestea provin de la vase şi forme ceramice specifice culturii Monteoru. Dintre fragmentele ceramice recoltate se remarcă unul ce provine de la o ceaşcă şi prezintă urme de decor incizat[6].

3. Bădeni, com. Breaza (45º05’46.99’’ N; 26º32’10.05’’ E)

Localitate în care este semnalată, în punctul "La Gorgane", în marginea de N a satului spre vârful Istriţa, o aşezare de epoca bronzului, cultura Monteoru.

4. Bădila, com. Pârscov (45º16’01.26’’ N; 26º29’59.85’’ E)

"La Carp", la N şi NV de Şcoala Generală, Pe botul de terasă "La Bălanul", aşezări epoca bronzului. 1. „La Eleşteu”, 2. „Lângă fostele grajduri ale CAP", la cca. 2 km NV de şcoala generală, 3. "La Mănăstioara".

5. Băeşti, com. Cernăteşti (45º18’59.71’’ N; 26º47’00.21’’ E)

Din punctele Lunca Băeştilor şi Podul Tabacului provin materiale aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru (MIc3-MIc2)[7]. În literatura de specialitate apare adesea asociat B. – Aldeni.

6. Bălteni, com. C.A. Rosetti (44º00’56.14’’ N; 27º09’01.18’’ E)

Primele cercetări arheologice la Bălteni s-au desfăşurat în anul 1956[8]. În anul 1957 a fost identificată o locuire de tip „cenuşar” (zolniki), epoca bronzului, aparţinând culturii Noua[9] iar în anul 1958 a fost identificată o aşezare cu urme de locuire aparţinând tot epocii bronzului, cultura Monteoru, pe malul de nord al Gârlei Strâmbu[10]. Dintre descoperirile de acest tip se remarcă câteva fragmente de vase-askos cu analogii ca formă, pastă şi decor la Brăiliţa[11] şi Cârna[12]. De asemenea, la marginea de S a satului, peste drum de casa lui Coman Dumitru au fost identificate urme de locuire aparţinând epocii bronzului.

7. Berca, com. Berca (45º17’22.09’’ N; 26º40’53.14’’ E)

Primele cercetări arheologice au avut loc la Berca, în incinta mănăstirii în 1975 şi 1976. Cu acest prilej a fost identificată o aşezare aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru (fazele MIc4-3, MIa şi Monteoru final). Locuirea de epoca bronzului de la Berca se întindea pe toată suprafaţa platoului de pe malul stâng al râului Buzău. În nivelele monteorene timpurii a fost cercetată şi o vatră pe „pat” de cioburi Cucuteni B/Cernavoda I. În ultimile nivele de epoca bronzului au fost identificate urme materiale aparţinând culturii Noua. Acestea constau din fragmente ceramice şi din un ac cu cap profilat (de tip Lausitz). În campaniile din anii 2000 şi 2001 a fost reconfirmată locuirea aparţinând culturii Monteoru, fiind descoperite materiale ceramice aparţinând şi fazei MIc3. Descoperirile constau din vase "sac" realizate din pastă grosieră cu alveole pe buză şi vase din pastă grosieră cu pereţii decoraţi în tehnica Besenstrich, ceşti cu torţi supraînălţate, boluri cu marginea răsfrântă, vase de tip "Spändegefäss".

8. Buzău (45º08’46.37’’ N; 26º47’47.30’’ E)

Un topor din bronz cu gaură de îmnănunşare longitudinală (celt) aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru, provine dintr-o descoperire întâmplătoare din împrejurimile oraşului. Un mormânt din aceeaşi perioadă a fost descoperit în zona sere – Obelisc din parcul Crâng, pe latura de vest a aleii centrale.

9. Cârligu Mare, com. Glodeanu Siliştea (44º50’02.73’’ N; 26º48’05.77’’ E)

În anul 1964 a fost descoperit întâmplător un depozit compus din peste 20 de piese

şi anume seceri şi lingouri de bronz. Dintre piesele aparţinând acestui depozit s-au recuperat doar o seceră de bronz cu ciot de turnare. Descoperirea aparţine epocii bronzului sau începutului primei epoci a fierului.

10. Cârlomăneşti, com. Verneşti (45º13’38.44’’ N; 26º41’46.51’’ E)

În punctul Cetăţuia a fost identificată încă de la sfârşitul sec. XIX o aşezare aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru şi aspectul Petrişoru – Racoviţeni. Cercetarea arheologică a debutat în anul 1967, printr-un sondaj executat de prof. Mircea Babeş[13], fiind reluată în anul 1972[14]; în prezent cercetările sunt în curs de desfăşurare. Stratigrafia locuirii de epoca bronzului de la Cârlomăneşti – Cetăţuia este următoarea: prima depunere de epoca bronzului aparţine culturii Monteoru fazele Ic4 – Ic3, Ic2, Ia, IIa şi aspectul final (Petrişoru - Racoviţeni)[15]. Primul nivel al locuirii de epoca bronzului se caracterizează prin pete mari de arsură aflate direct pe pământul viu asociate de cercetători cu o posibilă acţiune de defrişare, anterioară locuirii platoului[16]. Inventarul arheologic se compune din vase ceramice, unelte, arme şi podoabe. Ceramica descoperită la Cârlomăneşti – Cetăţuia este reprezentată de borcane, ceşti cu una sau două toarte, castroane, askoi şi un pahar. Decorul este realizat prin incizie, alveolare, striaţii executate cu măturica (Bessentrich). Motivele decorative sunt variate şi se compun din benzi de linii în zig – zag executate prin incizare sau aplicare în relief, cercuri concentrice circumscrise închise sau semi-spiralate, şiruri de împunsături sau impresiuni circulare, triunghiuri haşurate, triunghiuri largi deschise, împunsături circulare sau triunghiulare. Alte obiecte de lut descoperite sunt fusaiole, greutăţi, căţei de vatră, o figurină antropomorfă, descoperită în campania din anul 2007, rotiţe miniaturale de car, o bilă de lut, o vatră portabilă. De asemenea au fost descoperite obiecte din bronz (ace, dintre care se remarcă un exemplar specific mediilor Lausitz, cu capul aplatizat, un topor de tip transilvănean – celt, un fragment de cuţit cu limbă la mâner), de piatră (cuţite curbe – Krummessere, discuri de piatră perforate, fragment dintr-un sceptru, cute), din os/corn (psalii dintre care se remarcă o psalie decorată, vârfuri de săgeată, omoplaţi crestaţi, străpungătoare şi o seceră). În punctul La Arman se află în curs de cercetare o necropolă plană de epoca bronzului, cultura Monteoru. Această necropolă este situată la aprox. 500 m în linie dreaptă de Cetăţuia, pe un promontoriu, pe malul stâng al pârâului Nişcov. În anul 2001 a fost descoperit întâmplător, de către localnici, fragmente dintr-un schelet uman. Intervenţia arheologică din acelaşi an a permis identificarea unui mormânt de înhumaţie[17]. Până în prezent au fost identificate 24 de morminte, ele aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru, etapele MIc1 – Ib. Mormintele au fost identificate la o adâncime ce variază între – 0,20 m – 0,52 m. Necropola este suprapusă de urme de locuire aparţinînd etapei finale a culturii Monteoru. Acestea constau din gropi şi resturi de locuire. Din inventarul funerar al necropolei de epoca bronzului timpuriu de la Cârlomăneşti – La Arman sunt de amintit fragmente ceramice de ceşti cu două toarte trase din buză, de tip khantaros, decorate cu incizii şi impresiuni, un inel de buclă fragmentar, perle cilindrice şi tronconice, probabil din caolin ş.a. Concluziile preliminare ale cercetării necropolei de la Cârlomăneşti – La Arman se referă la observaţii privind comportamentul funerar al comunităţilor de epoca bronzului din acest spaţiu. Astfel s-a canstatat că erau practicate gropi de adâncimi variabile, uneori amenajate cu pietre de dimensiuni variate, orientarea scheletelor era pe direcţia SV – SSV, chircite pe stânga, cu o singură excepţie, mormântul nr. 5, precum şi o manipulare postmortem a unor oseminte umane[18]. Nu toate mormintele aveau inventar funerar. Contemporane înhumărilor de epoca timpurie a bronzului le sunt şi unele complexe nefunerare, precum cpl. 15[19]. Urmele de locuire ce aparţin culturii Monteoru târzii pot fi puse în legătură cel mai probabil cu o aşezare aflată la o distanţă de aproximativ 250 m de necropolă, puternic distrusă de alunecările de teren. Elementul comun este reprezentat de apariţia fragmentelor ceramice decorate în tehnica Bessenstrich[20]. O problemă este reprezentată de imposibilitatea de a preciza, pentru moment, limitele necropolei din bronzul timpuriu.

11. Cernăteşti, com. Cernăteşti (45º16’00.20’’ N; 26º45’59.44’’ E)

În imediata vecinătate a satului, în punctele Valea Malului şi Valea Nerii, au fost identificate urme de locuire aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru, fazele Ic3 – Ic1, respectiv II[21]. În punctul Cetăţuia a fost atestată o altă aşezare aparţinând culturii Monteoru, faza Ic3[22]. Acestei aşezări probabil îi aparţine o descoperire întâmplătoare a unui topor cu gaură de înmănunşare transversală de tip Osebiţi[23]. Într-un punct neprecizat a fost descoperit un vas în formă de cizmuliţă, încadrat după decor în fazele târzii ale culturii Monteoru (Ia/IIa).

12. Coţatcu, com. Podgoria (45º28’06.32’’ N; 27º01’08’.84’’ E)

Din punctul Cetăţuia la aproximativ 2 km NV de sat provin materiale din epoca bronzului, cultura Monteoru, fazele Ic3 – Ic2[24].

13. Cotorca, com. Glodeanu Siliştea (44º49’18.47’’ N; 26º49’28.47’’ E)

În punctul Valea Popii au fost identificate materiale aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru.

14. Deduleşti, com. Topliceni (45º28’11.13’’ N; 26º57’49.64’’ E)

La vest de cimitirul satului, de terasa de pe malul stâng al pârâului Pietrişu/Izvorul Pietrelor au fost recoltate prin cercetare de suprafaţă fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, fază târzie, decorate cu brâie simple sau incizii[25].

15. Drăgheşti, com. Topliceni (45º25’33.91’’ N; 27º00’07.32’’ E)

În anii 2003 – 2004 au fost efectuate cercetări de suprafaţă în marginea de sud a satului, la mai puţin de 1 km vest – nord – vest de biserica parohială, în punctul În Paragină. Platoul are o poziţie apărată natural pe laturi, de sud şi de sud – vest de către pantele abrupte ale pârâului Izvorul Naghiului (Valea Muncelului). Din zonele B şi C ale platoului au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, respectiv cultura Monteoru, Ic 1 – Ia şi etapă de sfârşit. Printre acestea remarcăm fragmente ceramice decorate în tehnica Bessenstrich, o ceaşcă fără decor, precum şi fragmente cu decor incizat în zig – zag[26].

16. Izvoru Dulce, com. Merei (45º07’09.32’’ N; 26º38’17.50’’ E)

Cu ocazia săpării unui cavou în curtea bisericii din cătunul Valea Botei a fost descoperit un depozit de bronzuri din care au fost recuperate două seceri cu găuri la mâner. Din păcate nu se cunoaşte contextul descoperirii deoarece cavoul fusese cimentat până la apariţia cercetătorilor de la Muzeul judeţean Buzău[27]. Secerile de la Izvoru Dulce, cu găuri la mâner au analogii în spaţiul nord-pontic, în mediul cultural Sabatinovka, fiind întâlnite şi în cultura Noua, de la finele epocii bronzului. De aceea se consideră că descoperirea de epoca bronzului de la Valea Botei aparţine perioadei târzii a epocii bronzului, respectiv fazele finale ale culturii Monteoru. Tot culturii Monteoru îi aparţine ţi un cuţit curb din piatră, krummesser, descoperit în punctul Borcăniţa cu prilejul efectuării muncilor viticole.

17. Largu, com. Largu (44º58’29.70’’ N; 27º08’40.25’’ E)

În apropierea punctului Cornul Malului, pe valea Călmăţuiului a fost identificată o aşezare aparţinând epocii bronzului, fazele târzii, care cuprindea mai multe cenuşare, tipice culturii Noua[28]. Inventarul arheologic provenit din acest punct se compune din fragmente ceramice provenind de la borcane decorate cu brâuri simple sau alveolare, fragmente ceramice decorate în tehnică Besenstrich, ceşti cu una şi două toarte, trase din buză cu creastă[29]. Materiale aparţinând aceleiaşi perioade au mai fost identificate şi la cca. 1 km est de sat, pe terasa inferioară a Călmăţuiului, în jurul Movilei Popina.

18. Lera, com. Chiojdu (45º21’20.76’’ N; 26º12’54.29’’ E)

Pe teritoriul satului au fost identificate urme materiale ce aparţin epocii bronzului, cultura Monteoru, provenind probabil dintr-o aşezare[30].

19. Livada, com. Grebănu (45º22’51.24’’ N; 26º56’07.39’’ E)

La vest de sat, în punctul La Canton a fost descoperit întâmplător în anul 1926 un depozit de bronzuri. Dintre piesele depozitului au fost recuperate două celturi de tip transilvănean, un vârf de lance, o seceră cu cârlig şi o verigă. Depozitul a fost încadrat seriei Drajna de Jos – Oinac, şi este atribuit epocii bronzului, cultura Monteoru, fază finală.

20. Lopătari, com. Lopătari (45º28’59.82’’ N; 26º35’00.35’’ E)

În punctul Muntele Războiului a fost descoperit un mormânt de înhumaţie în cistă de piatră, izolat, atribuit epocii bronzului timpuriu[31]. De pe raza satului, dintr-o descoperire întâmplătoare provine şi un topor de bronz, cu creastă la ceafă şi nervuri pe tubul de înmănunşare, de tip Monteoru[32].

21. Mlăjet, oraş Nehoiu (45º22’50.49’’ N; 26º20’02.24’’ E)

Între anii 1975 – 1980, pe raza localităţii, au fost descoperite mai multe morminte de înhumaţie, în cistă de piatră aparţinând epocii bronzului timpuriu, cultura Monteoru[33]. Inventarul acestora constă din ceşti cu gura oblică şi toarte supraînălţate şi două askoi atribuite culturii Monteoru, faza Ic4-1. În anul 2004 în punctul Lunca Topilei a fost cercetat un alt mormânt de înhumaţie, în cistă de piatră, pe proprietatea Nuţei Alexandru[34]. Inventarul funerar al acestui mormânt se compunea din două vase, o brăţară, care nu a fost recuperată, stabilindui-se existenţa doar după pata verde rămasă pe antebraţul drept al unuia dintre defuncţi. Mormântul reprezintă o înmormântare triplă, doi maturi şi un adolescent[35]. Mormântul triplu cercetat în anul 2004 este atribuit orizontului cultural MIc4-2[36].

22. Năeni, com. Năeni (45º06’51.95’’ N; 26º28’00.73’’ E)

În vecinătatea satului Năeni sunt cunoscute mai multe locaţii de interes arheologic, dintre care unele se află în curs de cercetare. Pe creasta Colarea au fost efectuate cercetări arheologice în anii 1978 – 1979 o aşezare şi o necropolă birituală, ambele aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru[37]. Inventarul ceramic al aşezării constă din vase ceramice din categoria borcanelor cu marginea arcuită şi umărul evidenţiat, amfore cu torţi late în badă dispuse sub pântece, askoi, căni cu toarta trasă din buză şi vase de mari dimensiuni, cu suprafaţa acoperită cu barbotină. Decorul se compune din linii realizate în relief, brâuri alveolate şi cresături. Uneltele sunt reprezentate de două cuţite curbe din piatră, krummessere, şi două topoare plate tot din piatră[38]. Necropola se compunea din 10 morminte, dintre care 5 de înhumaţie, unul biritual, unul de incineraţie şi alte 3 fără resturi osteologice. Mormintele au fost săpate în stânca calcaroasă a dealului. În cazul unuia dintre morminte, M1, s-a păstrat şi acoperişul, realizat dintr-o lespede de calcar. Înventarul funerar se compunea din o cană askos cu decor în relief, două borcane, un castron, pandantive din dinţi de animale, o verigă, un inel de buclă semicircular, lame de silex, un străpungător de cupru, şi o mare cantitate de cochilii de melc. Analiza inventarului arheologic încadrează atât aşezarea cât şi necropola în cultura Monteoru, fazele timpurii Ic4-1/Ic4-2. La 1,5 km nord de localitatea Tufe şi 1,5 km de localitatea Cătunu se află o altă staţiune arheologică de mare importanţă situată pe dealul Zănoaga[39]. Cercetările arheologice au început în anul 1982, sub coordonarea lui Ion Motzoi Chicideanu (Institutul de Arheologie Bucureşti) şi au continuat cu întreruperi până în anul 2004[40]. Aici a fost identificat un ansamblu de locuire compus din cinci aşezări[41]. De-a lungul campaniilor arheologice cercetările au vizat în principal Cetatea 1 şi Cetatea 2, fiind executat şi un sondaj pe Cetatea 3. Stratigrafia locuirilor de epoca bronzului de la Năeni Zănoaga este următoarea: Zănoaga (etapă anterioară MIc4-1/MIc4-2), MI, MII, Bălinteşti – Gârbovăţ. Astfel, la Năeni Zănoaga se poate afirma că a fost identificat cel mai vechi orizonat al epocii bronzului timpuriu din zonă[42]. Ceramica se compune din ceşti cu o toartă supraînălţată şi buza ridicată în partea opusă toartei[43], vase borcan cu marginea simplă, umăr ridicat, pântec rotunjit, fund drept, vase de provizii cu corp piriform, urne cu gură trompetiformă (Spendegefäß). O prezenţă singulară este reprezentaă de un vas cu corpul bombat, cu marginea simplă răsfrântă, decorat cu brâuri simple, multuple pe umăr şi pântec într-o serie de motive unghiulare, cu vârful în jos şi cu şiruride pastile aplicate pe gât[44]. Au fost de asemenea descoperite obiecte din os/corn (străpungătoare, ace, pandantive, omoplaţi crestaţi, cuţite din coaste de bovine, mânere), silex (vârfuri de săgeţi), piatră (cuţite curbe - krummessere, tipare pentru turnat obiecte din metal, topoare, percutoare, râşniţe, un sceptru), lut (fusaiole, rotiţe de car miniaturale), bronz (un pumnal, ace, colane, brăţări, inele de buclă). Au fost cercetate mai multe structuri de locuire de tipul locuinţelor de suprafaţă, dintre care se remarcă două locuinţe cu caracter special, un atelier de prelucrat unelte şi ustensile din os/corn şi un atelier metalurgic, gropi şi vetre. În punctul Cetatea 2 a fost descoperit un mormânt triplu, de înhumaţie, aparţinând unei faze târzii a culturii Monteoru.

23. Nehoiu, oraş (45º24’57.33’’ N; 26º18’10.17’’ E)

Pe terasa Islaz din dreapta apei Nehoiului a fost identificată prin cercetări de suprafaţă o aşezare de epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru. De pe raza oraşului, dintr-un punct neprecizat, provine un topor de bronz cu gaură de înmănunşare transversală, decorat, de tip Apa – Nehoiu, ce aparţine culturii Monteoru, epoca bronzului[45].

24. Oratia, com. Podgoria (45º26’39.50’’ N; 27º00’41.94’’ E)

În punctul Cetăţuia (Malul cu Cenuşă) – La Comoară au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru. Fragmentele ceramice provin de la ceşti, cupe, askoi, castroane cu bză lăţită şi borcane cu brâuri în relief toate aparţinând stilurilor Ic4-3 – Ic3, Ic2 – Ic1, Ib, IIa/IIb[46].

25. Pârscov, com. Pârscov (45º16’59.78’’ N; 26º32’59.74’’ E)

În vatra satului, la cca 200 m spre Lunca Frumoasă de la intersecţie, în gospodăria lui Dan Scoroşanu a fost identicată o aşezare aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru[47]. Dintr-un punct din vatra satului provine un topor de bronz, cu ceafa alungită[48].

26. Petrişoru, com. Racoviţeni (45º19’46.58’’ N; 26º53’23’’ E)

Pe platoul Muchia Băjenarului situat la sud – est de localitate a fost identificată şi cercetată în totalitate o aşezare de epoca bronzului aparţinând culturii Monteoru, cu două nivele. Unul aparţine fazei Ic3 şi al doilea aparţinând fazei târzii a culturii Monteoru[49]. Inventarul ceramic se compune din vase borcan, vase cu gâtul uşor răsfrânt, umeri înalţi, cu pereţii aproape drepţi, vase cu corp cvasisferoidal, gât scurt şi arcuit, vase ovale sau rotunde cu pereţii drepţi, ceşti cu corp globular cu una sau două toarte căni cu o toartă uşor supraînălţată, castroane ş. a. alături de inventarul ceramic au mai fost descoperite topoare şi sceptre de piatră, străpungătoare de os, o seceră din corn de cervideu şi un ac de bronz. În punctul Ulmii lui Ţârlea pe o terasă protejată natural de pante abrupte pe trei laturi, în nord – estul satului, a fost identificată şi cercetată o aşezare de epoca bronzului, suprapusă de o locuire geto-dacică. Ceramica aparţinând epocii bronzului târziu de la Petrişoru se constituie într-un grup aparte, diferit de Monteoru IIb. Ceramica acestei etape prezintă numeroase influenţe de tip răsăritean atestând ample mişcări de populaţii antrenate de deplasarea către vest a triburilor Sabatinovka. De aceea acestui grup de descoperiri i s-a atribuit numele de grupul cultural Petrişoru – Racoviţeni. Acesta suprapune locuirea de tip Monteoru târziu şi probabil s-a conturat la mijlocul sec. XIV î. Hr.[50] Din invetarul acestui aspect amintim sceptrele de piatră, seceri cu găuri pe mâner din bronz, vârf de lance de tip Drajna şi ace cu cap canelat, tot din bronz[51].

27. Pietroasa Mică, com. Pietroasele (45º07’01.94’’ N; 26º33’59.61’’ E)

Pe un bot de deal numit Gruiu Dării a fost identificată şi cercetată o aşezare cu mai multe nivele de locuire aparţinând mai multor epoci istorice. Primele cercetări arheologice au debutat în anul 1973 sub conducerea dr. Vasile Dupoi şi a dr. Florentina Preda, sub forma unui şantier şcoală pentru Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti[52]. Cercetări arheologice de amploare au continuat cu întreruperi între 1973 – 1980, 1982 – 1985, 1989. Din anul 2001 cercetarea sitului este asigurată prin finanţarea Muzeului judeţean Buzău, colectivul ştiinţific fiind coordonat de Valeriu Sârbu (Muzeul Brăilei), Vasile Dupoi (Universitatea Bucureşti) şi Sebastian Matei (Muzeul judeţean Buzău). Locuirea monteoreană de la Gruiu Dării aparţine fazelor Ic4, Ic3, Ic2 şi Ia. Inventarul ceramic se compune din vase de dimensiuni mari bitronconice, ceşti cu una şi două toarte supraînălţate, pixide şi capace de pixide[53]. Pasta din care au fost prelucrate vasele precum şi maniera de decorare a acestora sunt specifice culturii Monteoru. În compoziţia pastei se observă cioburi pisate iar decorul se compune din şiruri de impresiuni, împunsături duspuse circular, linii incizate, benzi în zig – zag, cercuri concentrice, linii în relief precum şi angobă uneori[54]. Alte piese de inventar sunt reprezentate de fusaiole, rotiţe miniaturale de car, sule din os/corn, krummessere, un pandantiv din piatră precum şi psalii din os ornamentate. De menţionat că locuirea de epoca bronzului de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării este puternic perturbată de locuirea geto dacică, care o suprapune. În punctul Dealul Dogaru (mai apare şi sub numele de În Dogaru) a fost identificată şi cercetată parţial o necropolă de epoca bronzului aparţinând culturii Monteoru[55]. În cursul săpăturilor au fost cercetate 64 de morminte, aflate la adâncimi ce variază între 0,50 – 0,70m. Datorită caracterului de salvare al săpăturilor acestei necropole, nu se poate afirma că cele 64 de morminte, 62 de înhumaţie şi 2 de incineraţie, reprezintă numărul total al mormintelor[56]. Majoritatea mormintelor de înhumaţie aveau scheletul depus în poziţie chircită pe partea stângă sau pe partea dreaptă, în foarte puţin cazuri fiind constatată o depunere a defuncţilor pe spate, cu faţă în sus[57]. În unele cazuri a fost atestată practica împrejmuirii mormintelor cu bolovani de râu. Inventarul funerar al mormintelor de la Pietroasa Mică – dealul Dogaru se compune din ceramică, coliere, saltaleoni, inele de buclă, butoni discoidali perforaţi, spirale de bronz, perle de chihlimbar, perle din sticlă, un inel de tip Lockenring din aur, un pumnal de bronz. Au fost depuse în unele morminte şi resturi de carne, fiind descoperite oase de porc, de bovidee şi ovicaprine. În cazul celor două morminte de incineraţie resturile funerare au fost depuse în vase – urne. Ceramica este reprezentată de vase de ofrandă de tipul Spendegefäß, un askos cu trei toarte, pixide, ceşti cu una sau două toarte[58]. Analiza ceramicii permite încadrarea necropolei în fazele târzii ale culturii Monteoru (IIb/Balinteşti - Cionagi). Vasele au fost descoperite poziţionate diferit faţă de corpul defunctului, unele conţinând probabil ofrande alimentare. În imediata apropiere au fost identificate şi cercetate patru complexe[59], dintre care două au fost atribuite epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. „Ansamblul A” constă dintr-o groapă largă şi puţin adâncă, în umplutura căreia au putut fi identificate bucăţi mari provenind de la chirpici arşi, cărbune, cenuşă, fragmente de râşniţe de piatră şi fragmente ceramice. „Ansamblul C” constă tot dintr-o groapă, cu pietre pe margine, din umplutara ei fiind scoase fragmente ceramice. Primul complex a fost a fost atribuit fazelor târzii ale culturii Monteoru (IIb/Balinteşti - Cionagi) iar al doilea aparţinând fazelor timpurii Ic3 şi Ic2. Pe terasele din apropierea dealului Dogaru au mai fost identificate materiale aparţinând culturii Monteoru, fazele Ic3 şi Ic2[60]. În punctul Coasta Rusului[61] pe un promontaoriu cu pante abrupte a fost identificată o aşezare aparţinând începutului epocii târzii a bronzului (MIIb/Balinteşti - Cionagi), analiza materialului arheologic atestând contemporaneitatea acesteia cu necropola de înhumaţie din punctul Dealul Dogaru.

28. Poşta, com. Topliceni (45º22’36.89’’ N; 27º00’37.36’’ E)

La vest de cartierul Barasca, la cca. 150 – 200 m nord – vest de punctul Cetăţuia[62] au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru. Dintre acestea se remarcă un ciob provenind de la un vas de ofrandă, cu toartă tubulară, şi alte două cioburi provenind de la ceşti cu decot incizat[63].

29. Pruneni, com. Zărneşti (45º19’56.85’’ N; 26º50’48.69’’ E)

Pe raza satului este atestată o aşezare aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru.

30. Răduceşti, com. Topliceni (45º25’01.00’’ N; 26º59’59.05’’ E)

În marginea de nord – vest a satului, au fost efectuate cercetări de suprafaţă în 2003 – 2004 de către un colectiv al Muzeului judeţean Buzău. Aici, de pe un promontoriu din apropierea satului au fost identificat un fragment ceramic atribuit epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, etapă de sfârşit, decorat prin incizie, (în ghirlandă)[64].

31. Ruşavăţ, com. Vipereşti (45º16’14.40’’ N; 26º24’55.32’’ E)

Pe raza satului este semnalată prin cercetări de suprafaţă o aşezare de epoca bronzului, cultura Monteoru.

32. Săpoca, com. Săpoca (45º14’59.18’’ N; 26º45’00.55’’ E)

Pe raza satului au fost recoltate materiale aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, fazele Ic4-3/Ic3[65]. O locuire anterioară ar putea fi documentată de un fragment de vas – borcan decorat cu crestături pe buză şi cercuri adâncite sub margine, specific mediului MIc4-2[66]. Din punctul Cula Săpocii au fost recolatate fragmente ceramice aparţinând culturii Monteoru, fază târzie (Monteoru II/b – Balinteşti - Cionagi)[67].

33. Sărata Monteoru, com. Merei (45º08’26.95’’ N; 26º38’33.60’’ E)

În punctul „Cetăţuia – La Prag” se află situl eponim al culturii Monteoru. Primele descoperiri arheologice au aparţinut maiorului german Eduard Honzik, arhitectul băilor din localitate, încă din a doua jumătate a sec. XIX. Obiectele arheologice au fost donate Muzeului din Berlin de către Honzik, unde au trezit interesul reputatului arheolog german Hubert Schmidt[68]. După o recunoaştere la faţa locului efectuată în 1907 de către cei doi, primele săpături arheologice sistematice au debutat la Sărata Monteoru în 1917 – 1918, în punctul „Cetăţuia”, fiind conduse de H. Schmidt. Împreună vor publica şi un prim raport asupra descoperirilor de la Sărata Monteoru tot în anul 1907[69]. Întrerupte datorită Primului Război Mondial cercetările au fost reluate în anii 1926 – 1927 sub coordonarea profesorului Ioan Andrieşescu, secondat de Ion Nestor. Acesta va prelua conducerea colectivului de cercetare în 1937 împreună cu Mircea Petrescu-Dâmboviţa şi Corneliu Mateescu. O altă întrerupere a cercetărilor a fost datorată celui de-al Doilea Război Mondial, ele fiind reluate abia în 1958. Din păcate o mare parte a inventarului arheologic provenit în urma acestor campanii arheologice a fost pierdut sau chiar distrus fie ca urmare a depozitării sale în condiţii provizorii la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, fie ca urmare a bombardamentelor Aliaţilor asupra capitalei din aprilie 1944[70]. Începând din 1952 au fost extinse cercetările şi asupra platoului „Poiana Scoruşului”[71]. În această locaţie au fost reluate săpăturile arheologice în anul 1994, când şantierul arheologic de la Sărata Monteoru a fost redeschis sub conducerea dr. Eugenia Zaharia şi Ion Motzoi – Chicideanu, ambii de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, cu finanţare asigurată de către Muzeul judeţean Buzău. Din 1994 – 1995 cercetările au continuat doar cu puţine întreruperi, în 2006 a fost executată o prospecţiune arheologică pentru stabilirea direcţiei de cercetare a viitoarelor săpături iar în 2007 nu au mai fost efectuate cercetări arheologice din motive obiective. Pentru prima dată sintagma de cultura Monteoru precum şi caracterisiticile definitorii ale acesteia au fost introduse în literatura de specialitate de către prof. Ion Nestor în prima lucrare de sinteză asupra preistoriei din actualul spaţiu românesc[72]. Pe baza cercetărilor de la Sărata Monteoru a fost stabilită şi schema evoluţiei culturii Monteoru, schemă acceptată şi astăzi de către specialişti[73]. Locuirea de epoca bronzului de la Sărata Monteoru „Cetăţuia – La Prag” (263 m altitudine) aparţine culturii Monteoru şi cuprinde toate etapele (fazele) de la Ic4-1 până la IIb, nefiind însă identificate fazele de început şi etapa finală[74]. Denumirea fazelor evoluţiei culturii Monteoru are la bază observaţiile stratigrafice de la Sărata Monteoru „Cetăţuia”. Astfel, cea mai timpurie etapă suprinsă aici a fost denumită Ic4 şi cuprinde trei nivele de locuire: Ic4-1, Ic4-2 şi Ic4-3, apoi urmează Ic3 cu trei nivele de locuire, Ic2, Ic1, Ib, Ia, IIa, IIb[75]. Aşezarea de epoca bronzului de pe „Cetăţuia” a beneficiat de o pre-amenajare a platoului dominant prin terasarea cu bolovani de râu, fiind locuite practic doar pantele de nord, nord – est şi nord – vest. Acest punct este legat de platoul „Poiana Scoruşului” printr-o pantă lină, denumită „Col”, unde a putut fi surprinsă executarea unei fortificaţii artificiale care consta dintr.un şanţ săpat transversal, la nivelul etapei MIIa[76]. Urmele de locuire de pe „Cetăţuia” constau din locuinţe de suprafaţă realizate în sistem paiantă, atestate prin descoperirea de resturi de lipitură de perete precum şi prin observarea podinelor de lut, vetre amenajate chiar pe paturi de cioburi aparţinând eneoliticului, respectiv culturii Cucuteni, faza B, precum şi gropi cu funcţionalităţi multiple. Începând cu faza IIa sunt atestate şi locuinţe cu platformă de piatră, structuri care necesitau soluţii constructive mai elaborate. Inventarul ceramic se compune din forme specifice culturii Monteoru precum ceştile cu una sau două toarte, vase de ofrandă de tipul Spendegefäß, vase – sac, askoi, străchini, castroane ş.a.[77] dar şi din forme ceramice provenind din alte arii culturale precum Schneckenberg, Wietenberg[78], Tei, cultura ceramicii cu brâuri multiple. Inventarul litic se compune din percutoare, râşniţe, topoare perforate cu ceafa teşită, cuţite curbe, vârfuri de săgeţi din silex; din lut au fost descoperite rotiţe miniaturale de car, fusaiole, fragmente de linguri; din os/corn au fost descoperite psalii discoidale cu spini, un pumnal, pandantive din colţi de animale[79] ş.a. Activitatea metalurgică este atestată la Sărata Monteoru atât prin descoperirea de obiecte din bronz, dar mai ales prin descoperirea de tipare din gresie pentru turnat[80]. Din inventarul metalic fac parte un topor cu îmnănunşare longitudinală, ace, dăltiţe, un vârf de lance, pumnale cu limbă la mâner, inele de buclă ş.a.[81] Pe platoul „Poiana Scoruşului” a fost identificat prin săpăturile din 1943, 1952, 1954 un complex de mari dimensiuni, datat după materialul ceramic în fazele timpurii ale culturii Monteoru (Ic4-3/Ic3)[82]. Ansamblul a fost interpretat ca fiind un rug funerar[83]. Această structură se compunea din o construcţie de mari dimensiuni, din lemn, ridicată peste un pavaj din bolovani mari de râu, compus din straturi succesive. Sub resturile structurii din lemn au fost identificate mai multe schelete umane, arse parţial şi în conexiune anatomică, în asociere cu oase de animale şi vase sparte pe loc[84]. Pe latura de estică a fost descoperit un zid din bolovani masivi de râu, lipit cu lut[85]. Interpretarea acestei descoperiri ca rug funerar este pusă la îndoială de către unii cercetători atât pe baza argumentelor arheologice cât şi pe baza argumentelor de logică istorică[86]. Pe pantele din jurul aşezării de pe „Cetăţuia” precum şi pe „Dealul Leagănului” au fost descoperite şi cercetate patru necropole ale culturii Monteoru. Necropola nr. 1 aparţine fazei IIb, necropola nr. 2, fazei Ia, necropola nr. 3, fazelor Ia şi IIa, necropola nr. 4, fazei IIa. Dintre acestea necropolele notate cu numerele 1, 2 şi 4 se găsesc în apropierea aşezării, iar necropola 3 pe „Dealul Leagănului”[87]. Din necropolele nr. 1 şi 2 au fost cercetate 200 de morminte în total. Inventarul funerar al acestora se compune din ceramică – vase depuse ca ofrandă, piese de port – coliere, brăţări, inele de buclă din bronz şi din aur, inele de deget, coliere spiralice, mărgele din pastă sticloasă şi arme – vârfuri de săgeată din silex şi corn, un topor de piatră, o măciucă din corn de cerb. Ritul funerar predominant în cele două necropole este înhumaţia, cu scheletele în poziţie chircită, incineraţia fiind atestată doar în cazul unor copii şi reprezintă doar 5% dintre mormintele necropolei nr. 1[88]. Ca o caracteristică a necropoeli nr. 2 am putea aminti mormintele cu groapa înconjurată cu pietre, sau cu grămezi de pietre la gura gropii. Unele dintre morminte erau împrejmuite de ringuri de bolovani de râu. Cimitirul nr. 3 conţinea 10 morminte, de înhumaţie, cu scheletele chircite pe drepta sau pe stânga. La un singur mormânt a putut fi observată existenţa unei cutii din lespezi de piatră. Inventarul funerar, în comparaţie cu necropolele notate cu numerele 1 şi 2 este mai sărăcăcios. Dintre formele ceramice depuse ca ofrandă erau preferate ceştile cu una sau două toarte, într-un singur caz fiind depusă o oală globulară. Din inventarul de metal amintim descoperirea în această necropolă a două brăţări din bronz, un colier din mărgele tubulare din aur. Necropola nr. 4 a fost cea mai bine studiată până în prezent[89]. Aici au fost identificate 147 de morminte, de înhumaţie, cu inventar funerar sărăcăcios. Mai puţin de jumătate dintre morminte beneficiau de piese de inventar iar dintre acestea puţine conţineau mai mult de o piesă. Formele ceramice depuse ca ofrandă erau ca şi în cazul celorlalte trei necropole ceştile cu una sau două toarte, dar au fost descoperite şi două castroane precum şi un vas cu două guri[90]. Alte obiecte din inventarul funerar descoperite în necropola 4 sunt perlele din sticlă şi din chihlimbar, arme: o săgeată din os, un topor din piatră, o măciucă din corn de cervideu. Studiile asupra necropolei nr 4 de la Sărata Monteoru au arătat existenţa rangurilor sociale şi reprezentarea lor în cadrul comportamentului funerar. Astfel a fost descoperit ă o armă, vârf de săgeată, în mormântul unui copil de cca. 1 – 2 ani ceea ce este considerat a fi o dovadă a moştenirii rangului social în acest caz al statutului de luptător. În plus armele şi obiectele de prestigiu social precum pandantive din colţi de animale, inel de bronz cu buclă dublă apar numai în morminte de bărbaţi. Studierea inventarului funerar din cele patru necropole de epoca bronzului de la Sărata Monteoru a relevat practicare paleo-comerţului la mare distanţă. Perlele de ambră provin din zonele Mării Baltice, iar alte obiecte de import sunt reprezentate de inelele cu spirală dublă, un ac de bronz cu capul bitronconic, provenite cel mai probabil din zona Dunării de mijloc.

34. Sibiciu de Sus, com. Pătârlagele (45º20’42.70’’ N; 26º21’22.36’’ E)

În punctul „Burduşoaia”, pe terasa superioară a pârâului Sibiciul, între şoseaua spre Colţi şi drumul spre Gornet şi pe panta de E a dealului Burduşoaia, a fost cercetată parţial prin sondaje în anul 1986 o aşezare cu urme succesive de locuire din mai multe epoci. Locuirea de epoca bronzului, cea mai veche dintre locuirile de la Sibiciul de Sus din punctul „Burduşoaia” este reprezentată de descoperiri de materiale ceramice, unelte din silex, un cuţit curb de piatră (krummesser), un tipar de piatră pentru turnat topare sau dălţi ş.a.[91] Descoperirile se încadrează perioadei timpurii a epocii bronzului, respectiv cultura Monteoru, faza Ic4. În punctul „Podul Viei”, pe malul drept al Sibiciului, în imediata apropiere a dealului „Burduşoaia”, pe platou, au fost identificate prin cercetări de suprafaţă materiale ceramice atribuite perioadei timpurii a epocii bronzului.

35. Smeeni, com. Smeeni (44º59’28.55’’ N; 26º51’44.22’’ E)

În punctul „Movila Mare” (localnicii îl mai numesc şi „Movila dintre sate”) a fost cercetat în anul 1959 un tumul de 4 m înălţime şi 55 x 49 m în diametru, aparţinând epocii bronzului. Prima menţionare a existenţei unor materiale arheologice la Smeeni a fost făcută în anul 1958[92]. Ansamblul funerar conţine un număr de 24 de morminte aparţinând epocii bronzului. Acestea au fost au fost grupate pe orizonturi cronologice astfel: cele mai timpurii din tumul (mormintele nr. 5, 12, 14, 17, 19 şi 29), şi mai târzii (mormintele nr. 1, 7, 8, 9, 11, 13, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28)[93]. Mormintele mai târzii fie perforează mantaua tumului, fie gravitează circular în jurul acestuia. Toate mormintele sunt de înhumaţie, cu orientarea predominantă vest – sud – vest, cu două excepţii, M. 17 est – nord – est[94] şi M 21 est – sud - est[95]. De asemenea mormintele sunt individuale, cu o singură excepţie, M. 19 care este dublu. O altă caracteristică o reprezintă faptul că au fost identificate urme de ocru roşu sau roşu – brun pe scheletele din morminte. Înmormântările din faza timpurie sunt amenajate în gropi rectangulare, acoperite cu o structură din bârne dispuse pe lungul gropii. O particularitate este întâlnită tot în cazul M. 19 unde a fost amenajată o cameră mortuară, ce constă dintr-o carcasă din nuiele împletite, acoperită cu împletitură din material vegetal, cel mai probabil rogojini. Unele cadavre au fost îmnormântate depuse pe asemenea rogojini, cum este cazul M 15. Inventarul funerar se compunea din un borcan decorat cu impresiuni realizate cu unghia în lutul moale al vasului, depus la picioarele defunctului (M. 12)[96], un vas askos (M. 13)[97] ş.a. În unele cazuri existenţa oaselor provenite de animale atestă depunerea unor ofrande alimentare. Per ansamblu mormintele din tumulul de la Smeieni sunt sărăcăcioase în inventar funerar, acesta lipsind în totalitate în multe cazuri. S-a observat că în cazul îmnormântărilor aparţinând perioadei târzii sunt concentrate în două grupe: o grupă situată la sud faţă de tumul, unde predomină înmormântările în gropi cu nişă şi cele în gropi simple cu contur oval, şi altă grupă concentrată la nord şi nord – vest de tumul în care predomină mormintele în gropi rectangulare cu treaptă şi acoperiş cu bârne. În acest caz orientarea defuncţilor nu mai este în funcţie de punctele cardinale ci în raport direct cu zona centrala a tumului. Inventarul, foarte rar, apare mai ales în mormintele adulţilor şi se compune din borcane, askoi, un inel de buclă din bronz. Se poate constata totuşi o creştere a cantităţii ofrandei alimentare. Structurarea îmnormântărilor în tumul sau în imediata lui apropiere, diferenţele de invantar precum şi dispunerea mormintelor demonstrează organizarea socială a comunităţii care a utilizat acest ansamblu funerar. Această descoperire este încadrată unui fenomen cultural mai larg, cu o arie de răspândire foarte largă, cuprinsă între Balcani şi stepele din sudul Ucrainei şi Rusia, fenomen caracterizat şi prin îmormântarea defuncţilor în tumuli, în gropi cu amenajări din bârne sau cu nişă, precum şi de prezenţa depunerilor de ocru.

36. Sudiţi, com. Gherăseni (45º01’11.02’’ N; 26º48’02.66’’ E)

În vatra satului a fost cercetat un tumul cu morminte în nişă/catacombă, aparţinând epocii bronzului. Într-un punct neprecizat a fost cercetat un tumul de unde provin trei vase atribuite epocii bronzului, culturii Catacombelor sau Srubnaia[98]. Două dintre aceste vase[99] au corpul bombat, buză uşor răsfrântă în exterior şi fundul drept. Ele sunt decorate cu împunsături oblice, şiruri de impresiuni şi în tehnica Bessenstrich (cu măturica). Acest lucru atestă o contemporaneitate Srubnaia timpurie = Monteoru I.

37. Târcov, com. Pârscov (45º17’01.58’’ N; 26º33’11.87’’ E)

Pe Vârful Dâlma (localnicii îl mai numesc „Momâia”, la cca 5 km nord de sat peste cătunul Titirligu) a fost cercetată prin sondaje o aşezare aparţinând epocii timpurii a bronzului, respectiv aspectul Năeni[100]. Inventarul arheologic se compune din fragmente ceramice, oase de animale, unelte din os/corn, obiecte din piatră, bucăţi de chirpic ars, care atestă existenţa unor locuinţe de suprafaţă. Fragmentele ceramice provin de la borcane realizate din pastă grosieră, amfore cu torţi late în bandă sub pântec, castroane cu torţi trase din buză[101], ceşti decorate cu incizii ş.a. Din categoria uneltelor şi armelor amintim un străpungător din os şi un cuţit curb din piatră (krummesser)[102]. Analogii pentru materialul descoprit la Târcov – Vârful Dâlma au fost identificate la Năeni - Colarea[103], precum şi la Sărata Monteoru, pentru nivelul Ic4-2. La nord – vest de sat, pe culmea „Piatra cu Lilieci” a fost identificată o aşezare cu locuiri succesive din epoca bronzului, cultura Monteoru şi a doua epocă a fierului[104]. După inventarul arheologic al epocii bronzului aşezarea se încadrează în cultura Monteoru fazele Ic4-3/Ic3, poate chiar Ic2, după unele fragmente decorate cu linii în zig – zag, executate în relief. În general ceramica se compune din forme de uz comun, realizate din pastă grosieră decorate cu brâuri alveolare sau crestate, amfore cu torţi tubulare şi corpul etajat, ceşti cu toarte supraînălţate, cupe cu marginea răsfrântă şi castroane cu profil tronconic. Decorul este incizat şi constă in linii dispuse în zig – zag, cercuri concentrice sau spiralice, împunsături, benzi de linii şi şiruri orizontale de mici dimensiuni.

38. Topliceni, com. Topliceni (45º24’00.01’’ N; 27º00’39.54’’ E)

Din apropierea satului, de pe un promontoriu de la sud-vest de sat, la 300 – 350 m nord-vest de fost mănăstire Domireşti au fost recoltate materiale arheologice ca urmare a unei cercetări de teren. Aceste sunt încadrate generic epocii bronzului, formele identificate (borcane lucrate la mână din pastă grosieră, ecorate în unele cazuri cu brâuri simple, crestate sau alveolate sub margine) făcând parte atât din inventarul ceramic al etapelor de sfârşit ale culturii Monteoru cât şi culturii Noua[105].

39. Ulmeni, com. Ulmeni (45º04’39.34’’ N; 26º38’00.96’’ E)

În punctul „Movila lui Reteşan” aflat la 3 km sud de sat, la confluenţa Gîrlei Dării cu Sărata, pe platoul dintre cursurile celor 2 pâraie, au fost executate cercetări arheologice între anii 1978 - 1984[106]. Aici au fost descoperite urme materiale aparţinând mai multor epoci istorice. Locuirea aparţinând epocii bronzului târziu, cultura Noua, constă dintr-o aşezare de tip cenuşar (zolniki).

40. Vadu Soreşti, com. Zărneşti (45º19’01.12’’ N; 26º52’00.34’’ E)

În marginea de est a satului, în punctul „La Zidăriile Vechi” a fost identificată o locuire de epoca bronzului târziu, aparţinând culturii Noua[107].

41. Valea Viei, com. Pătârlagele (45º19’06.90’’ N; 26º20’03.02’’ E)

În punctul „Vârful Stânii” situat în marginea de sud – est a satului au fost identificate urme de locuire aparţinând epocii timpurii bronzului. Acestea au fost identificate împreună cu materiale aparţinând eneoliticului, cultura Cucuteni şi sunt reprezentate de fragmnete ceramice ce provin de la vase decorate cu linii incizate, butoni şi alveole[108]. Asocierea strânsă dintre materiale Cucuteni şi Monteoru poate fi observată şi în alte locaţii de interes arheologic de pe teritoriul judeţului Buzău precum la Berca, Sărata Monteoru şi Pietroasa Mică – Gruiu Dării.

42. Verneşti, com. Verneşti (45º12’15.77’’ N; 26º43’54.79’’ E)

În vatra satului a fost semnalată o aşezare de epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru.

43. Vintilă Vodă, com. Vintilă Vodă (45º28’00.34’’ N; 26º43’00.39’’ E)

Pe raza satului este semnalată o aşezare din epoca târzie a bronzului, aparţinând culturii Monteoru (M II)[109].

44. Zoreşti, com. Verneşti (45º10’01.80’’ N; 26º42’00.63’’ E)

Pe raza satului a fost identificată prin cercetări de suprafaţă o aşezare de epoca bronzului, cultura Monteoru.

[1] Gh. Ştefan, Fouilles de Băeşti – Aldeni (dep. de Buzău), Dacia, 5 – 6, 1935 – 1936, p. 139;

[2] Ibidem, p. 142, fig. 6, p. 143, fig. 7. Tot aici se regăseşte o descriere solidă a materialului ceramic de epoca bronzului descoperit de autor la Aldeni, p. 143 – 144, precum şi analogii cu descoperirile de la Sărata Monteoru;

[3] Al. Oancea, V. Drâmbocianu, Două topoare descoperite în judeţul Buzău, SCIVA, 4, 27, 1976, p. 566;

[4] A. Oancea, Unele observaţii cu rpivire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, CercArh, 2, 1976, p. 226, p. 20;

[5] A. Oancea, Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, C.A., 2, 1976, p. 211;

[6] D. Sârbu, S. Matei, Contribuţii la repertoriul arheologic al bazinului superior al Râmnicului Sărat. Cercetări de suprafaţă în 2003 – 2004, Mousaios, 10, 2005, p. 98 – 99, fig, 4;

[7] Gh. Ştefan, op. cit., p. 139;

[8] I. T. Dragomir, Raport supra săpăturilor întreprinse la Largu, MCA, 5, 1959, p. 475;

[9] Idem, Săpăturile arheologice de la Largu, MCA, 6, 1959, p. 498, p. 500, fig. 3/15 – 17;

[10] Idem, Săpăturile arheologice întreprinse la Bălteni, MCA, 8, 1962;

[11] N. Harţuche, I. T. Dragomir, Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, MCA, 3, 1957, p. 140, fig. 11/2;

[12] Gh. I. Bichir, Un mormânt cu ocru la Cârna, SCIV, 9, 1, 1958, p. 102, fig. 1;

[13] M. Babeş, Problèmes de la chronologie de la culture géto-dace à la lumière des fouilles de Cârlomăneşti, Dacia N.S., 1975, p. 125 – 139;

[14]A. Oancea, Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, C.A., 2, 1976, p. 191 – 237; M. Babeş, M. Constantinescu, Cercetările arheologice de la Cârlomăneşti, Mousaios, 1981, p. 25 – 27;

[15] Ibidem, p. 25 – 26; A. Oancea, Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, CA, 2, 1976, p. 191 – 237; Idem, CA, 4, 1981, p. 41 – 44; Buzău. Mica Enciclopedie…, p. 33;

[16] M. Babeş, M. Constantinescu, op. cit., p. 25;

[17] I. M. Chicideanu, D. Sârbu, Cercetările arheologice de la Cârlomăneşti – La Arman (Campania 2004), Mousaios, 10, 2005, p. 31 – 43; I. M. Chicideanu, D. Gugiu, Un mormânt de epoca bronzului descoperit la Cârlomăneşti (jud. Buzău), SCIVA, 52 – 53, 2001 – 2002, p. 5 – 41; I. M. Chicideanu, D. Sârbu, M. Constantinescu, N. Sultana, Cimitirul de epoca bronzului de la Cârlomăneşti – La Arman, Mousaios, 9, 2004, p. 15 – 38;

[18] CCA, 2006, p. 121 – 122;

[19] I. M. Chicideanu, D. Sârbu, op. cit., p. 33;

[20] A. Oancea, Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, C.A., 2, 1976, p. 213;

[21] Ibidem, p. 226;

[22] A. Oancea, V. Drâmbocianu, op. cit., SCIVA, 27, 4, 1976, p. 565, nota 1.

[23] Ibidem, p. 565; Idem, Contacte între cultura Monteoru şi grupurile de populaţii nord – pontice în lumina descoperirilor din judeţul Buzău, Mousaios, 1, 1978, p. 3 – 9;

[24] A. Oancea, op. cit., p. 226;

[25]D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 98, fig, 3/1-6;

[26] Ibidem, p. 100; fig. 7/1, 2, 6-8, 13, fig. 8, fig. 9/1, 2, 4-6, 8, 10;

[27] A. Oancea, V. Drâmbocianu, Un mic depozit de bronzuri descoperit la Izvoru Dulce, SCIVA, 26, 3, 1975, p. 395 – 399;

[28] A. C. Florescu, Repertoriul culturii Noua – Coslogeni din România, CCDJ, Călăraşi, 1991, p. 84;

[29] Ibidem, fig. 79/4-7;

[30] V. Drâmbocianu, Cultura Monteoru, harta, punct nr. 10.

[31] V. Dumitrescu, Oameni şi cioburi, Bucureşti, 1993, p. 125 – 126; I. M. Chicideanu, Un mormânt în cistă descoperit la Văleni – Dâmboviţa, SCIVA, 1 – 2, 51, 2000, p. 50;

[32] A. Vulpe, Cu privire la unele topoare de aramă şi bronz din Moldova, Arh. Moldovei, 2 – 3, 1964, p. 130 – 131, fig. 3/2a-b;

[33] I. M. Chicideanu, op. cit., p. 50; P. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României, SCIVA, 37, 1, 1986, p. 35; A. Oancea, op. cit., p. 226;

[34] S. Matei, Un mormânt în cistă de piatră descoperit la Mlăjet, jud. Buzău, Mousaios, 10, 2005, p. 17 – 23.

[35] M. Constantinescu, N. Miriţoiu, Mormântul în cistă de la Mlăjet, jud. Buzău. Analiză antropologică, Mousaios, 10, 2005, p. 25 – 30;

[36] S. Matei, op. cit., p. 18;

[37] A. Vulpe, V. Drâmbocianu, Cercetări arheologice în raza comunei Năeni (jud. Buzău), SCIVA, 32, 2, 1981, p. 171 – 193;

[38] Ibidem, p. 175, fig. 9/10; D. Costache, Catalogul cuţitelor curbe din piatră (Krummesser) din colecţia Muzeului Judeţean Buzău (I), Mousaios, 12, 2006, p. 129 – 135;

[39] A. Vulpe, V. Drâmbocianu, op. cit., p. 171 – 193;

[40] Ion Motzoi Chicideanu, Monica Şandor Chicideanu, Cercetările arhologice de la Năeni – Zănoaga (jud. Buzău). Campaniile 1982 – 1986, 1988 – 1993 şi 1996, MCA, 1, 1999, p. 59 – 97;

[41] Ion. Chicideanu, Săpăturile arheologice de la Năeni, judeţul Buzău. (Raport preliminar asupra campaniei din anul 1982), Mousaios, 4, 1, 1994, p. 31 – 36;

[42] Ion Motzoi Chicideanu, Monica Şandor Chicideanu, op. cit., p. 77 – 79;

[43] Ibidem, p. 69, fig. 6;

[44] Ibidem, p. 68;

[45] I. Motzoi Chicideanu, în B. Hänsel, Handel, Tausch und Verkehr im bronze und früheisenzeitliche Südosteuropa, PAS, 11, 1995, p. 235, fig. 10/1a-c;

[46] D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 102 – 103, fig. 18/1 – 18;

[47] A. Oancea, Considerations sur l etape finale de la culture de Monteoru, Dacia, N.S., 25, 1981, p. 131 – 191; A. Oancea, Unele observaţii cu rpivire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, CercArh, 2, 1976, p. 226, p. 24;

[48] A Oancea, V. Drâmbocianu, Noi descoperiri din epoca bronzului în judeţul Buzău. Observaţii asupra cronologiei culturii Monteoru, SCIVA, 28, 4, 1977, p. 527, fig. 5/5;

[49] A. Oancea, Raport preliminar privind campania arheologică din 1979 de la Petrişoru, com. Racoviţeni, jud. Buzău, CA, 4, 1981, p. 41 – 44; Idem, Săpăturile arheologice de la Petrişoru – racoviţeni, jud. Buzău, CA, 5, 1982, p. 53; Idem, Consideraţii asupra terminologiei etapei finale a culturii Monteoru, SCIVA, 4, 31, 1980, p. 620, nota 49;

[50] A. Oancea, Raport preliminar privind campania arheologică din 1979 de la Petrişoru, com. Racoviţeni, jud. Buzău, CA, 4, 1981, p. 43;

[51] Ibidem;

[52] V. Dupoi, V. Sârbu, Pietroasele – Guriu Dării. Incinta dacică fortificată (I), Buzău, 2001, p. 10.

[53] Ibidem, p. 48 – 49;

[54] Ibidem, fig. 120/5 – 6; fig. 121/1 – 5; fig. 122/1 – 8;

[55] A. Oancea, Consideration sur L’etape finale de la culture de Monteoru, Dacia N.S., 25, 1981, p. 131 – 191;

[56] I. Motzoi – Chicideanu, Observaţii asupra cimitirului de epoca bronzului de la Pietroasa Mică, EA – online, 2000; autorul consideră că cele 64 de morminte nu reprezintă nici jumătate din numărul total al mormintelor, stabilind analogii în acest sens cu alte necropole aparţinând epocii bronzului.

[57] A. Oancea, op. cit., p. 131 – 191;

[58]I. Motzoi – Chicideanu, op. cit.; faţă de articolul iniţial, Al. Oancea op. cit., I. Motzoi – Chicideanu reia discuţia referitoare la formele ceramice descoperite în necropola Pietroasa Mică – Dealul Dogaru, cu unele observaţii pertinente.

[59] A. Oancea, op. cit. p. 131 – 191;

[60] Ibidem.

[61] A. Oancea, Unele observaţii cu rpivire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, CercArh, 2, 1976, p. 226, p. 10;

[62] În această locaţie au fost executate cercetări arheologice de către F. L. Cristea de la Muzeul municipiului Râmnicu Sărat apud D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 103, nota 12;

[63] D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 102;

[64] D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 100 – 101, fig. 13/2;

[65] V. Drâmbocianu, A . Oancea, Noi descoperiri din epoca bronzului în judeţul Buzău. Observaţii asupra cronologiei culturii Monteoru, SCIVA, 28, 4, 1977, p. 509 – 530;

[66] Ibidem, p. 510, fig. 3/8 – 9, fig. 5/7, fig. 6/1;

[67] A. Oancea, op. cit., p. 169;

[68] E. Zaharia, La culture Monteoru. L’etape des debuts a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 31, 1987, p. 21;

[69] E. Zaharia, Cultura Monteoru, în Comori ale epocii bronzului din România, Bucureşti, 1995, p. 188 – 205;

[70] E. Zaharia, La culture Monteoru. L’etape des debuts a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 31, 1987, p. 21- 22;

[71] I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru din 1955 (reg. Ploieşti, r. Buzău), MCA, 3, 1956, p. 187;

[72] Ion. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, Berlin, 1933;

[73] E. Zaharia, în Dicţionar de istorie veche a României, 1970, p. 411 – 415; p. 525 – 528; Eadem, Staţiunea arheologică de la Sărata Monteoru, Studii şi cercetări de istorie buzoiană, 1973, p. 17 – 29; Eadem, Despre începutul culturii Monteoru, Aluta, 1980, p. 33 – 37;

[74] A se vedea specificaţiile cuprinse la punctul „Zănoaga” de la Năeni, com. Năeni. Ion Motzoi Chicideanu, Monica Şandor Chicideanu, Cercetările arhologice de la Năeni – Zănoaga (jud. Buzău). Campaniile 1982 – 1986, 1988 – 1993 şi 1996, MCA, 1, 1999, p. 59 – 97;

[75] E. Zaharia, op. cit., p. 19;

[76] E. Zaharia, La culture Monteoru. L’etape des debuts a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 31, 1987, p. 21 – 49;

[77] Ibidem, E. Zaharia, Despre începuturile culturii Monteoru, Aluta, 1980, p. 33 – 37; Eadem, La culture de Monteoru. Les IVe – Ve etapes. Les fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 37, 1993; Eadem, La culture Monteoru. La IIIe etape MIc2. Les fouilles de Sărata Monteoru (dep. de Buzău), Dacia N.S., 35, 1991; A. Oancea, Consideraţii supra terminologiei şi cronologiei etapei finale a culturii Monteoru, SCIVA, 4, 31, 1980, p. 615 – 621;

[78] M. Florescu, Elemente Wietenberg descoperite în complexele de locuire aparţinând fazelor timpurii ale culturii Monteoru din Moldova, Danubius, 5, 1971, p. 37 – 73;

[79] E. Zaharia, La culture de Monteoru. Sa deuxieme etape de developpement a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru (dep. de Buzău) II, Dacia, N.S., 34, 1990, p. 44, fig. 28/1 – 17;

[80] E. Zaharia, Cultura Monteoru, în Comori ale epocii bronzului din România, Bucureşti, 1995, p. 191;

[81] Eadem, Die Lockeringe von Sărata Monteoru und ihre Typologischen und Chronologischen Beiyiehungen, Dacia, 3, 1959, p. 107, fig. 1/1; p. 113, fig. 4/2, 8; fig.6/1-8;

[82] I. Nestor şi colab., Şantierul Sărata Monteoru, SCIV, 4, 1 – 2, 1953, p. 69 – 81;

[83] I. Nestor, E. Zaharia, Şantierul Sărata Monteoru, SCIV, 6, 3 – 4, 1955, p. 506 – 509;

[84] I. Nestor, în Istoria României, vol. I, Bucureşti, 1960, p. 127;

[85] Ibidem, p. 127;

[86] I. Motzoi – Chicideanu, Observaţii aspura complexului de cult din epoca bronzului de la sărata Monteoru – Poiana Scoruşului, EA – online, 2003;

[87] Ligia Bârzu, La station de Sărata Monteoru: la necropole no 4 de l’epoque du bronze, Dacia, 33, 1 – 2, 1989, p. 30 – 78;

[88] I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru, MCA, 7, 1961, p. 513 – 518;

[89] L. Bârzu, op. cit.

[90] Ibidem.

[91] C. Buzdugan, G, Trohani, C.A., 9, 1992, p. 39 – 42;

[92] N. I. Simache, Săpăturile arheologice de salvare de Smeeni (r. Buzău, reg. Ploieşti), MCA, 8, 1962, p. 273, nota 1;

[93] Ibidem, p. 273 – 282;

[94] Ibidem, p. 276;

[95] Ibidem, p. 277;

[96] Ibidem, p. 277, fig. 3/1;

[97] Ibidem, p. 277, fig. 3/3;

[98] A. Oancea, V. Drâmbocianu, Contacte între cultura Monteoru şi grupuri de populaţii nord – pontice, în lumina descoperirilor din judeţul Buzău, Mousaios, 1, 1978, p. 3 – 9, nota 10;

[99] Ibidem, p, 5, fig. 2/1 – 2;

[100] R. Andreescu, Sondajul arheologic efectuat la Târcov – Vf. Dâlma, jud. Buzău, CercArh, 9, 1992, p. 44 – 45; A. Vulpe, V. Drâmbocianu, Cercetări arheologice în raza comunei Năeni (jud. Buzău), SCIVA, 32, 2, 1981, p. 171 – 193;

[101] R. Andreescu, op. cit., pl. 2, fig. 2 / 1 – 3;

[102] Ibidem, pl. 3, fig. 3/6;

[103] A. Vulpe, Pe marginea unor noi descoperir din bronzul timpuriu, SCIVA, 31, 1, 1983, p. 71 – 76;

[104] R. Andreescu, G. Trohani, CercArh, 9, 1992, p. 46 – 51;

[105] D. Sârbu, S. Matei, op. cit., p. 102, fig. 16;

[106] E. M. Constantinescu, Cercetările arheologice de la Ulmeni, MCA, 14, 1980, p. 668 – 671; Idem, Morminte de călăreţi nomazi de la cumpăna mileniilor descoperite în judeţul Buzău, Mousaios, 4, 1, 1994, p. 165 – 177;

[107] V. Drâmbocianu, MCA, 14, 1980, p. 16 – 24; A. C. Florescu, Repertoriul culturii Noua – Coslogeni din România, CCDJ, Călăraşi, 199, p. 138;

[108] C. Buzdugan, CercArh, 9, 1992, p. 35 – 38;

[109] A. Oancea, Unele observaţii cu rpivire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, CercArh, 2, 1976, p. 226, p. 22;

Publicat de la