Săpături arheologice preventive la Sărata Monteoru – Drumul Cetăţii
Daniel COSTACHE
Cătălin DINU
Laurenţiu GRIGORAŞ
Ansamblul arheologic de la Sărata Monteoru, com. Merei, jud. Buzău reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de interes arheologic în ceea ce priveşte studiul epocii bronzului de pe actualul spaţiu românesc.
În punctul Cetăţuia (Pl. I/2) se află situl eponim al culturii Monteoru. Primele descoperiri arheologice au aparţinut arhitectului de origine germană Eduard Honzik, constructor al băilor din localitate, încă din a doua jumătate a sec. XIX. Primele cercetări arheologice sistematice au avut loc în anul 1917, fiind conduse de către renumitul arheolog german Hubert Schmidt[1]. Întrerupte din cauza Primului Război Mondial cercetările au fost reluate în anii 1926 – 1927 sub coordonarea profesorului Ioan Andrieşescu, secondat de Ion Nestor. Acesta va prelua conducerea colectivului de cercetare în 1937 împreună cu Mircea Petrescu–Dâmboviţa şi Corneliu Mateescu. O scurtă întrerupere a cercetărilor s-a produs în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ele fiind reluate şi continuate abia în 1958. Începând cu anul 1943 au fost extinse cercetările şi asupra platoului Poiana Scoruşului (cercetarea propriu-zisă a acestui punct s-a petrecut din anul 1952)[2]. În această locaţie au fost reluate săpăturile arheologice în anul 1994, când şantierul arheologic de la Sărata Monteoru a fost redeschis sub conducerea dr. Eugenia Zaharia şi Ion Motzoi – Chicideanu, ambii de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, cu finanţare asigurată de către Muzeul Judeţean Buzău. Din anul 1994 cercetările au continuat doar cu puţine întreruperi. În anul 2006 a fost executată o prospecţiune arheologică pentru stabilirea direcţiei de cercetare a viitoarelor săpături, iar în 2007 nu au fost efectuate cercetări arheologice din motive obiective, acestea fiind reluate în anul 2008[3].
Întreg ansamblul arheologic de la Sărata Monteoru se compune din punctele de interes arheologic de la Cetăţuia, Col, Poiana Scoruşului, Dealul Leagănului, Dealul Călugărului, Huioaba, vatra satului Sărata Monteoru la care putem adăuga şi Drumul Cetăţii. În punctul Cetăţuia a fost cercetată o aşezare neolitică, suprapusă de una aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Pe pantele din jurul aşezării, la cca. 300 m sud – sud – est au mai fost cercetate patru necropole aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru: cimitirul 1 atribuit fazei IIb, cimitirul 2 atribuit fazei Ia şi cimitirul 4 atribuit fazei IIa[4]. Pe platoul Poiana Scoruşului, situat la cca. 200 m sud – est de Cetăţuia, a fost cercetat un important ansambul de cult aparţinând bronzului timpuriu. Acesta se compune dintr-un complex de mari dimensiuni, interpretat iniţial ca rug funerar, atribuit etapelor timpurii ale culturii Monteoru (fazele Ic4-3/Ic3). A fost identificată o structură cu bolovani de râu de dimensiuni mari, suprapusă de resturile unei locuinţe incendiate. Sub dărâmăturile acesteia au fost descoperite schelete umane arse, cu multe dintre oase aflate în conexiune anatomică, resturi osteologice calcinate provenind de la animale, precum şi vase sparte, surprinse in situ[5]. Tot pe acest platou au mai fost descoperite şi resturi sporadice de locuire aparţinând Hallstatt-ului precum şi perioadei La Tene. Accesul dintre cele două puncte, Cetăţuia şi Poiana Scoruşului, era asigurat de o şa, o zonă de trecere, numită Col. Aici a fost amenajat un sistem defensiv în epoca bronzului, la nivelul fazei IIa a culturii Monteoru, compus dintr-un şanţ săpat transversal ce permitea controlul în şi dinspre aşezare. Pe Dealul Leagănului a fost identificată o necropolă aparţinând epocii bronzului, respectiv fazelor Ia – IIa ale culturii Monteoru (cimitirul 3)[6]. În zona platoului Poiana Scoruşului precum şi pe Col începând cu anul 1940 a fost cercetată o importantă necropolă de incineraţie aparţinând culturii Ipoteşti – Cândeşti (sec. VI – VII d. Hr.), cu 1586 de morminte[7]. În vatra satului Sărata Monteoru în zona gospodăriei preotului Brătulescu a fost identificată o aşezare de epocă romană (sec. III – IV/V d. Hr.)[8]. Pe pantele Dealului Călugărul şi la baza acestuia, pe terasa stângă a pârâului Sărata, au fost identificate şi urme de locuire medievale, aparţinând sec. XI – XII[9]. La est de sat, în punctul Huioaba, pe drumul forestier, au fost descoperite urmele unui cuptor pentru ars ceramica, atribuit Hallstatt-ului[10].
Punct Drumul Cetăţii – Proprietate Elena şi Liviu Zecheru
Autorizaţie de cercetare arheologică preventivă nr. 335/2007
Responsabil: dr. Eugen Marius Constantinescu – Muzeul Judeţean Buzău
Colectiv: Costache Daniel, Dinu Cătălin – Muzeul Judeţean Buzău
În intervalul 2 – 3 octombrie 2007, la solicitarea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Buzău, a fost efectuată o cercetare de specialitate în vederea descărcării de sarcină arheologică a unui teren pe care urma a se ridica un imobil în proprietate personală. Terenul se află situat pe teritoriul satului Sărata Monteoru, com. Merei, jud. Buzău, la baza promontoriului pe care se găseşte situl Sărata Monteoru – Cetăţuia, în zona de protecţie a ansamblului arheologic Sărata Monteoru. Lotul unde a fost efectuată cercetarea arheologică în vederea acordării avizului de descărcare de sarcină arheologică se află la cca. 250 m în linie dreaptă de la limita de nord a punctului Cetăţuia (Pl. I/ 2). Efectuarea săpăturii a constat în săparea unei suprafeţe de 4,10 x 4,00 m, din suprafaţa afectată de construcţia imobilului în cauză. Suprafaţa fiind decopertată deja de către proprietar, săpătura a început de la – 0,20 m şi s-a încheiat la – 1,30 m, fiind stabilită următoarea situaţie stratigrafică:
– 0,20 m – 0,70 m – pâmânt galben nisipos, în care apar resturi vegetale; acest strat s-a format ca urmare a acţiunii de erodare a apelor pluviale scurse pe pantă; au fost identificate mai multe rădăcini masive de copaci rupte şi alunecate la vale, ca urmare a unor mişcări de teren de amploare ce par a fi avut loc în ultimii ani. În acest nivel au fost identificate mai multe fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, precum şi unor locuiri ulterioare (Pl. II/1, 2).
– 0,70 m – 1,30 m – pământ galben nisipos cu lentile de pământ de culoare neagră–cenuşie, cu aspect măzăros; în acest strat nu au fost identificate materiale arheologice.
Materialele arheologice identificate aparţin atât epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, cât şi unor locuiri ulterioare, ce nu au putut fi stabilite ca urmare a faptului că fragmentele ceramice sunt atipice şi puternic fragmentate. Ţinând cont că acestea prezintă în totalitate urme de rulare/antrenare, suntem de părere că s-au scurs de pe panta Cetăţuii. Nu excludem, de altfel, nici posibilitatea ca acestea să provină din pământul excavat prin săpăturile din vechime, scurse în timp către baza dealului. Fragmentele ceramice provin din pereţi de vase, lucrate din pastă semifină, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie. Patru fragmente ceramice, aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, prezintă elemente de decor. Un fragment provine de la o buză de vas, lucrată din pastă semifină, bine omogenizată, având în compoziţie pietricele, ceramică pisată şi calcar pisat, culoare cărămizie, decorat cu un brâu aplicat dispus imediat sub buză şi o linie incizată, dispusă orizontal, aflată deasupra acestuia. Un alt fragment provine de la un perete de vas, uşor arcuit, lucrat din pastă semifină, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie, culoare brun – cenuşie la exterior, cărămiziu – gălbuie la interior; decorul a fost realizat prin incizie şi se compune din două linii incizate, paralele, dispuse oblic, pe pântec, iar la partea superioară un şir de împunsături realizate cu un obiect cu vârful ascuţit, greu vizibil. Două fragmente, provenind de la un vas de mari dimensiuni, lucrat din pastă grosieră, culoare cărămizie cu pete cenuşii la exterior, exfoliat la interior, prezintă urme de decor realizat prin incizie, compus dintr-un şir de linii simple dispuse în zig – zag. Dintre cele 53 de fragmente ceramice descoperite şi recoltate, 16 pot fi atribuite cu exactitate epocii bronzului – etapele timpurii ale culturii Monteoru, şi 3 neoliticului final.
Punct Drumul Cetăţii – Proprietate Druţu – Danciu
Autorizaţie de cercetare arheologică preventivă nr. 77/2010
Responsabil: drd. Grigoraş Laurenţiu – Muzeul Judeţean Buzău
Colectiv: drd. Grigoraş Laurenţiu, drd. Costache Daniel – Muzeul Judeţean Buzău
În intervalul 28 mai – 3 iunie 2010 au fost efectuate cercetări arheologice preventive pe malul stâng al pârâului Sărata, în zona de protecţie a ansamblului arheologic Sărata Monteoru. Lotul de cercetat se află în proprietatea personală a fam. Druţu – Danciu şi urma să fie afectat de o construcţie cu destinaţie de locuit. Acesta este situat la cca. 600 m de punctul Cetăţuia. (Pl. III/1). A fost deschis un sistem de opt secţiuni pe întreaga suprafaţă ce urma să fie afectată de construirea imobilului, notate cu indicative I – VIII (Pl. III/2). Acestea au fost împărţite în carouri de câte 2 m. Pe parcursul cercetării, acolo unde situaţia a impus, au fost deschise două casete de cercetare, notate C1 şi C2. Caseta C1 avea o suprafaţă de 0,80 x 1,70 m, Caseta C2 avea o suprafaţă de 0,70 x 1,20 m. Pe baza observaţiilor de pe cele 12 profile obţinute s-a putut constata faptul că zona afectată de construcţie, fiind amplasată într-o veche albie/torent, este înclinată cu o diferenţă de nivel de cca. 1,2 – 1,4 m pe direcţia sud – nord. Astfel, întreaga depunere păstrează panta de înclinare. Imediat sub stratul vegetal, cu o grosime medie de 20 – 25 cm se poate observa un nivel de depunere post-aluvionară, caracterizat printr-un pământ de culoare negru – cenuşie, cu o textură relativ dură, compact. Acest nivel a fost surprins pe întreaga suprafaţă cercetată. Are o grosime ce variază între 30 cm în zona de intersecţie a secţiunilor S I şi S VIII şi cca. 1 m în zona S II (Pl. IV/2, Pl. V/1). Sub acest nivel sunt observabile depuneri aluvionare de nisip şi pietriş, pe paliere diferite, cu unele intruziuni de lentile nisipoase datorate dinamicii solului. Acest ultim nivel, surprins pe întreaga suprafaţă cercetată are o grosime medie de 20 – 25 cm (Pl. VI, Pl. VII).
Materiale şi situaţii de interes arheologic au fost identificate în două puncte de pe întreaga suprafaţă cercetată. Astfel în zona S I/Carou 3 a fost identificat un fragment dintr-o structură de combustie, dezafectată din vechime (Pl. VI/5). În vederea cercetării acesteiea a fost deschisă Caseta C2. Fragmentul surprins a fost amenajat pe un pat de pietre de dimensiuni medii (cca. 9 x 12 cm), din patul de fragmente ceramice fiind identificate doar 2 fragmente ceramice, lucrate din pastă semifină, fără urme de decor (Pl VIII/1). S-a observat că structura de combustie, parţial, a fost antrenată în acţiunea de deplasare a solului aluvionar, aceasta fiind identificată în solul nisipos, fără niciun context arheologic surprins, fiind în poziţie secundară. Pietrele şi fragmentele ceramice care constituiau patul vetrei purtau urme de rulare şi nu se aflau în situ. Cel mai probabil o viitură a dislocat o parte dintr-o structură de combustie amenajată în amonte, pe una dintre pantele din apropiere (Dealul Cetăţuia, Dealul Călugărului) şi a deplasat-o în vechea albie/vechiul torent.
O altă situaţie de interes arheologic a fost surprinsă în zona S II/Carourile 2 – 4. În vederea cercetării acesteia a fost deschisă Caseta C1 (Pl. V/3 – 5). Aici au fost identificate mai multe fragmente ceramice (Pl. VIII/ 2 – 8), oase fragmentare şi coarne fragmentare (Pl. IX/fig. 1 – 3) aflate în poziţie secundară, deasupra nivelului de depunere aluvionară, cu nisip şi pietriş. Fragmentele ceramice aparţin în totalitate epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, etapele Ic3 – Ic2. Acestea provin de la ceşti cu una sau două toarte supraînălţate, trase din buză, cupe, Spendegefasse, boluri, vase cu gât trompetiform. Dintre motivele decorative întâlnite pe fragmentele ceramice amintim: brâie aplicate/în relief, impresiuni cu degetul în pasta moale, triunghiuri incizate simple, duble sau triple, linii incizate dispuse în zig – zag, cercuri concentrice incizate. Acestea sunt lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, având culori ce variază de la gri – cenuşiu la cărămiziu – roşiatic.
Pe baza acestei cercetări arheologice preventive se poate concluziona că suprafaţa afectată de construcţia imobilului se află într-o fostă zonă cu masive depuneri aluvionare, albie/torent. Pământul negru – cenuşiu, compact, reprezintă depuneri eoliene ulterioare părăsirii cursului de apă. Fragmentele ceramice descoperite şi cercetate în S II precum şi restul de structură de combustie descoperit şi cercetat în S I, ambele situaţii identificate în nivelul aluvionar cu nisip şi pietriş, sunt în fapt dislocate de acţiunea apelor pluviale din zona pantelor celor două dealuri: Dealul Cetăţuia şi Dealul Călugărul.
Abstract
Between October 2nd and 3rd 2007 and the 28th of May and the 3rd of June, at the request of the Department for Culture, Cults and National Cultural Heritage of Buzau county, two preventive archeological interventions were made, in Sarata Monteoru Area, commune Merei, Buzau county, in order to discharge the archeological material of two areas that were to be made two buildings for private property.
The whole archeological ensemble Sărata Monteoru consist of items of archeological interest from Cetăţuia, Col, Poiana Scoruşului, Dealul Leagănului, Dealul Călugărului, Huioaba, Sărata Monteoru village to which we can add Drumul Cetăţii. Here have been identified and studied artifacts from Neolithic period until the Roman period.
Preventive archaeological interventions took place in points like Drumul Cetăţii – the property of Zecheru family and Drumul Cetăţii – the property of Druţu-Danciu family.
On this occasion were discovered vestiges of the Neolithic period (Cucuteni B culture), Bronze Age (Monteoru culture) and subsequent vestiges of habitation, due to the fragmentation of archaeological material it was too difficult to attribute it to a specific era.
In the case of the Drumul Cetăţii – owner of the property Zecheru family, located approximately 250 m from the northern boundary of the site Cetăţuia, pottery fragments were discovered in a secondary position, being drained either from the hill slope or from the earth excavated from previous excavations.
In the case of point Drumul Cetăţii – property owned by Druţu – Danciu family, located approximately 600 m away from the Cetăţuia site, were found pottery fragments belonging to Bronze Age and a rest from a fuel structure, all located in a secondary position.
Archaeological material, with strong traces of the running, is found in a level of gravel and sand, coming from an old stream/runway.
Most likely, in this case, the archaeological material and the fuel passage structure were driven from the hill slopes Călugărului and Cetăţuii by the old flood waters, now abandoned.
[1] E. Zaharia, La culture Monteoru. L’etape des debuts a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 31, 1987, p. 21;
[2] I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru din 1955 (reg. Ploieşti, r. Buzău), MCA, 3, 1956, p. 187;
[3] Pentru o mai bună ilustrare a istoricului cercetărilor de la Sărata Monteoru – Cetăţuia a se vedea: I. Nestor, în Raport asupra activităţilor ştiinţifice a Muzeului Naţional de Antichităţi în anii 1942 şi 1943, Bucureşti, 1944, p. 20 – 29; I. Nestor, E. Zaharia, Şantierul arheologic de la Sărata Monteoru (1954), SCIV, 3 – 4, 1955, p. 497 – 513; Idem, Săpăturile de la Sărata Monteoru din anul 1955, MCA, 4, 1957, p. 187 – 193; Idem, Săpăturile de la Sărata Monteoru, MCA, 5, 1959, p. 511 – 518; E. Zaharia, Die Lockenringe von Sărata Monteoru und Chronologischen Beiziehungen, Dacia, N.S., 3, 1959, p. 103 – 134; Eadem, Staţiunea arheologică de la Sărata Monteoru, Studii şi cercetări de istorie buzoiană, 1973, p. 17 – 29; Eadem, La culture de Monteoru. L'etape de debuts a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia, N.S., 31, 1987, p. 21 – 49; Eadem, La culture de Monteoru. Sa deuxieme etape de development a la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru (dep. de Buzău), Dacia, N.S., 34, 1990, p. 23 – 51; Eadem, La culture de Monteoru. La III etape MIc2. Les fouilles de Sărata Monteoru (dep. de Buzău), Dacia, N.S., 35, 1991, p. 61 – 91; Eadem, La culture de Monteoru. Les IV - V etapes. Les fouilles de Sărata Monteoru, Dacia, N.S., 37, 1993, p. 15 – 38; L. Bârzu, La station de Sărata Monteoru: la necropole n4 de l'epoque du Bronze, Dacia, N.S., 33, 1989, p. 70 – 78;
[4] L. Bârzu, Aspecte demografice şi sociale în cimitirul 4 de la Sărata Monteoru, Mousaios, IV, 1, 1994, p. 65 - 70.
[5] D. Sârbu, Sărata Monteoru, în Mica Enciclopedie Istorică, Buzău, 2000, p. 79.
[7] I. Nestor, La necropole slave d’epoque ancienne de Sărata Monteoru, Dacia NS, I, 1957, p. 289 – 296; E. Zaharia, Donnes sur l’archeologie des IV-e – XI-e siècle sur le teritoire de la Roumanie, Dacia, NS, 15, 1971, p. 278 – 283; I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru din anul 1955, MCA, 4, 1957, p. 187 – 194; I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru, MCA, 6, 1959, p. 509 – 514; I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru, MCA, 7, 1961, p, 513 – 518; E. Zaharia, Staţiunea arheologică de la Sărata Monteoru, Studii şi cercetări de istorie buzoiană, Buzău, 1973, p. 27; E. M. Constantinescu, Memoria pământului dintre Carpaţi şi Dunăre, Bucureşti, 1999, p. 200.
[8] I. Nestor, E. Zaharia, Săpăturile de la Sărata Monteoru, MCA, 6, 1959, p. 509 – 514, E. M. Constantinescu, op. cit, p. 180.
[9] E. Zaharia, Staţiunea arheologică de la Sărata Monteoru, Studii şi cercetări de istorie buzoiană, Buzău, 1973, p. 17; E. M. Constantinescu, op. cit., p. 229.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu